Poezii despre obsedant, pagina 2
Amiază adormită...
Amiază adormită, scăldată-n must solar
E ora-n care moartea mă bântuie bizar,
Strângându-mi fruntea-n cercuri concentrice de foc,
Șoptindu-mi că-i aproape al ei nefast soroc.
Bondari muiați în aur se zbenguie-mprejur,
Sau gânduri negre minții îi caută cusur?
Ce-mi bâzâie în creier atât de obsedant,
Ce gând plin de otravă mă soarbe spre neant?
Ce pur e ceru-albastru, și ceasul plin de miere!
Făcute-s, parcă, acestea s-alunge orice durere;
De ce mi-e mie, oare, din naștere sortit
Să-mi fie clipa neagră și gândul otrăvit?
Zadarnică zvâcnire și prea-banal răspuns
La întrebări rostite, de veacuri, îndeajuns
De ți-e sortit albastrul în el vei adăsta
Și de ți-e amar paharul, amarul vei gusta.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, Mara, De data aceasta gura păcătosului Daniel adevăr grăiește. Moartea e o momeală pentru căprioare tinere, care insistă. Poetul [...] | Citește tot comentariul
Mi-s fluturii-ntr-o aripă...
Mi-s fluturii bolnavi de neputință-
Le-a înghețat o aripă în zbor.
Când tocmai învățau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilință.
Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovați.
Au legiuit, o moarte, magistrați
Cu ochelari de cal, cuprinși de toane.
S-au răzvrătit scaieții laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Și-au interzis cuvântul efemer
Fără proces și fără judecată.
Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuți-
Eroi ai inocenței dispăruți,
Ca lacrima pe strune de baladă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsedat normal
obsedant normal,
repet normal,
în viață normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineața
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las pași în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâția pași.
m-am săturat să trăiesc pentru alții
când de fapt alții nu trăiesc nici pentru ei.
și ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu palmele reci ating finalul unei povești îndepărtate
unde mi-am îngropat felul de a fi
un cerc demonic din care nu pot să ies
nu e deloc surprinzător
cineva m-a lăsat acolo ca pe o străină
și zgomotul pașilor lui în noapte
s-a transformat într-un tic-tac obsedant
mi s-a părut mereu că mă înec
sub presiunea verbelor
că toate se ghemuiesc lângă mine
ca niște copii abandonați
pe care mi-e teamă să îi hrănesc
să îi scot în aerul trist al dimineților
oare cum să mă salvez
când nimicul în care m-am îmbrăcat
e atât de confortabil
exist și atât
fără să pot gusta dintr-un fruct anume
explicând senzațiile
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de Gyges
Mă preocupă moartea,
ca un fel de dragoste intangibilă, ireversibilă.
Filosofic, constat în fiecare zi apropierea ei,
și alunecarea ei cetosasă, invizibilă.
Că mori neîndemânatic o moarte mică
În fiecare frângere de inimă,
Cu orice vis strivit de talpa vieții,
În fiecare fir de iarbă ars, ucis...
Obsedant, mă preocup de moarte
Vindecând din răni,
mereu mai irizibilul puroi...
riduri pietroase...
în fundul tuturor sacilor de termeri e aceiași
suferință...
mereu una si aceeiași.
Sunt alte frici mai criminale,
[...] Citește tot
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent...
(Guillaume Apollinaire)
Amintirile-s ghiulele atârnate de picioare...
Vreai să zbori și iar te cheamă glasul viului trecut.
Retrăiești (a câtea oară?) clipele nemuritoare,
Ce purtatu-te-au pe brațe către-un țel necunoscut.
Lest greoi - încerci adesea să-l împrăștii peste bord,
Să planezi în atmosfera viitorului - acvilă,
Îndreptându-te feeric către rada unui port
Aerian, departe de-orice vag ecou cu iz de-argilă.
Însă dura amintire te-ncadrează-ntr-un chenar
Obsedant, pe care veșnic îl străbați pe negândite,
Luminându-i șterse-aspecte cu privirile-ți de far,
Ce descoperă atâtea perspective netrăite.
Le reiei povestea-n minte, ca pe niște rugăciuni
[...] Citește tot
poezie clasică de I.M. Rașcu din Poeme inedite
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc, poetule
cu magia gurii mele te-am strigat și
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.
iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.
tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.
starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Black Opium
Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Untitled.gif
o dimineață în care fumezi absent pe o bancă
soarele se împrăștie pe tot cerul ca o ambarcațiune improvizată
eșuată pe o plajă din tripoli
repeți obsedant diferența
photoshop-ul lucrează cu pixeli
indesign-ul cu vectori
te gândești la vectorii ăia ca la furnicile glonț
apare brusc o femeie se uită dezorientată la tine
mă scuzați mi-ați furat banca pentru fumat
în fiecare dimineață când merg la serviciu aici e locul meu
de fumat
îți vine să-ți dai pumni în cap
ai crezut că e una din alea care se plâng că au rămas fără credit
te roagă să-i împrumuți telefonul apoi dispare cu el
prin cămașa de in îi vezi sânii cum freamătă ca un alambic pentru rozmarin
și tot ceea ce poți e un zâmbet tâmp
tot ceea ce spui rămâne în piept ca o pumă
ce iese la vânătoare doar noaptea
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!