oamenii te lasa

Acrostih autumnal

Astăzi norii plâng a amărăciune
Evident că viaţa e ceva pe bune
Repetabil scrisă cu literă mare

Doamna Toamnă are mâinile murdare...
Eroina noastră umblă peste tot

Trece pe la ţară lasă urme-n lot
Oamenii se-întreabă oare până când
Afară se lasă noaptea picurând...
Minunea se pare că trei zile ţine
Nimeni frigu-n casă nu îl mai reţine
Arzatoru-şi face iarăşi datoria

Rămăşag se pune-n toată România
E sau nu o Toamnă cum a fost odată
Cum necum se-aude cântă rapsodia
Elevatul greier sub frunza brumată!...

acrostih de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnivoră

o arteră de timp pleznind
te poţi trezi cu o secundă
carnivoră pe creier
orice lucru
adiere de vânt sau idee
se pot apăra dacă-şi lasă
o margine tăioasă
iar oamenii au un ciob de stea
sub limbă.

poezie de Dumitru Istrate Ruşeţeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.

Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.

Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.

Vin atâtea, vin să mă frământe

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

5

oamenii îşi văd de treaba lor
cu feţele-n jos
mărşăluind spre abator
lumina operează ca un dictator
incizie în suflet, incizie pe cord
oamenii îşi văd de treaba lor
cu gânduri secţionate
captivi în zăvor
nu vreau să mor
îmi este prea dor
Have you ever kissed to a Radiohead song before?
oamenii îşi văd de treaba lor

poezie de Alexei Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem şi noi oameni

Când noaptea se lasă,
Se stinge lumina în casă,
Eu stau şi mă gândesc,
De ce pe noi oamenii nu ne iubesc?

Pe acei care nu putem merge,
Căci avem şi noi o lege,
Suntem şi noi oameni, şi vrem să trăim
Avem şi noi suflet, şi vrem să iubim!

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cerul senin şi celelalte răni

unii copii îşi pun ochelari de soare
şi devin invizibili
eu în schimb
desenez feţe zâmbitoare
şi curcubee

oamenii mari nu te întreabă
despre zâmbete
sau cât de mare a fost furtuna
câtă vreme nu depăşeşti conturul
te lasă în pace
şi te privesc cu dragoste

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e-n inima ta

Zeii au hotărât ceva pentru oameni,
Să ia fericirea şi s-o ascundă undeva,
Ca oamenii să fie trişti cum nu se mai pomeni,
Şi aşa găsise o nouă alternativă,
S-ascundă fericirea în locul cel mai înalt,
Dar oamenii au cautat-o şi au găsit-o.
Apoi au hotărât s-o ascundă-n omul adult,
Că nimeni nu va căuta acolo
Şi aşa oamenii vor fi din nou trişti,
Că vor trăi cu amărăciune-n suflet,
Dar oamenii sunt puternici şi idealişti
Şi-au găsit fericirea într-un nou pamflet.

poezie de Eugenia Calancea (5 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă!

(cântec de neiarnă)

Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare ameţită
sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,
fluturată la plecare peste drum de stepa scită
ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!

Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,
peste ape să te-aţină în lacustrul absolut,
iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,
povesteşte-mi, pe şoptite, ce anume n-am făcut!

Lasă-mă să-ţi cânt o mie una doine deocheate,
despre ce-ar fi fost să fie, chiar şi dacă tu nici n-ai
mai fi vrut decât feeric să treci, lună peste sate,
luminând prin întuneric cu picioarele de rai!

Lasă clipa să ne ardă până-n scrum de veşnicie,
lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,
lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!