Poezii despre oameni parsivi, pagina 2
Oameni
Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulații,
Cu tonul acru și bombastic
Bălesc scornind elucubrații!
Văd oameni cu figuri din piatră
Și totuși slabi și instabili,
Mânați de spiritul de șatră
La speculații, ce abili!
Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răgușit de-angină...
I-aud șoptind c-ar fi o rablă
Mâncată strașnic de rugină.
Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Și să pronunțe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...
[...] Citește tot
poezie de Livia Frunză (24 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
La unii oameni
La unii oameni,
bătrânețea nu mai are haine grele.
La unii oameni,
bătrânețea are parfum de micșunele,
de fericire și iubire,
de o frumoasă trăire.
poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, bucată din lună
Femeia-i plămadă din apă și lut
creată de cei mai parșivi dintre zei,
îngerii toți mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!
Femeia culege raze din soare,
copiii îi naște din pântec divin,
panzele țes și trimite pe mare
țoți fiii puternici crescuți în suspin.
Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav și chip de zeiță,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe și vârf de peniță.
Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
și nu înțelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoarță
anumiți oameni mor mai adânc
limbaj subtil, însemne scrijelite
în memoria copacilor din țările reci
portocale
și miros a copilărie
anumiți oameni mor mai des
liniște ascuțită, perfidă,
taste tocite noapte de noapte
un oraș cu vise refuzate sistematic
și fără rost
anumiți oameni mor mai mult
atât de mult încât timpul
uită să curgă sau poate
pur și simplu
se termină
anumiți oameni mor
și-n urma lor
poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni
sunt copii care sunt oameni mari
și oameni care sunt copii
ce fericire este să fi in prezența lor
căci mare dar le-a dat Dumnezeu!
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu chipuri meschine
Oameni cu măști pe față,
Care pe alții îi învață ce e bine sau rău
Și cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.
Oameni cu măști pe față,
Care pot curma o viață
Și zic că nu sunt ei vinovați,
Dar omoară chiar și pe ai lor frați.
Oameni cu măști pe față,
Care au inimi de gheață
Și suflete întunecate
De-atâta lăcomie și nedreptate.
Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâți ale noastre destine,
Scoateți-vă măștile, că nu vă stă bine.
poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vremuri...
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase,
Când legea era lege, nu glumă, ca acum
Și exista respect și maniere frumoase!
Pe-atunci și primăvara, cu râsete duium,
Venea umplând de flori poiene mătăsoase,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase!
Uitați-vă și voi în jurul vostru-acum:
Nimic nu mai e sigur, prietenii-s parșivi,
Tânjim după-acea vreme, când îți vedeai de drum,
Eram mai fericiți, chiar dacă mai naivi,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum!
rondel de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și flori
Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..
Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.
Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.
Unii sunt precum bujorii infloriți
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Două soiuri de oameni
"Sunt două soiuri de oameni", a zis Ka, pe un ton didactic,
"unii nu se îndrăgostesc până nu află
cum mănâncă fata un sandviș,
cum își piaptănă părul,
care-s prostioarele care-o interesează,
de ce e supărată pe tatăl ei,
ce fel de păreri are lumea despre ea.
Al doilea tip de oameni
și eu mă încadrez în această categorie
se îndrăgostesc de o femeie numai dacă știu despre ea mai nimic.
poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Black Book" de Orhan Pamuk este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Suflă vântul
Soarele iubit ne dă cu tifla
Ascuns voit sub o perdea de nori
Bicisnicii de vină purtători
Pândindu-ne de când e lumea, chifla
Suflă vântul întrebări tăioase
Iarba a-mbrăcat cămăși de frig
Ciulinii țin congres în pipirig
Remușcări târzii până la oase
Streșinile dau subit în plâns
Lumea zorită cade sub umbrele
Șirete sindicatele de iele
Cotrobăiesc arhivele de spânz
Bureți parșivi dedați la simbioze
Se dedulcesc cu vestă antiglonț
Curte făcând Claudiu-lui Bleonț
Pentru-o regie pastilată-n doze
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!