nobil

Brâncuşi (râde): He, he, he! Şi încă ce şcoală! L'Academie de Tonellerie, mon cher! M-am înscris la Academia de făcut butoaie... Rector era un dogar, unul Ghiţă, din Drăguţeşti... (Se îndreaptă cu scaunul spre putina din colţ). Acolo am învăţat să fac putini din stejar, dud, salcâm... Lemn nobil, oltenesc... (Râde). Artă industrială, cum spun vameşii americani...(Arată cu bastonul spre putină). Uite! Aşa arăta lucrarea mea de diplomă...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Bruce, Jr.: Nu sunt un laş. Şi eu vreau acelaşi lucru ca şi tine, dar avem nevoie de nobili de partea noastră.
William Wallace: Avem nevoie de ei?
Robert Bruce, Jr.: Da.
William Wallace: Ia spune-mi ce înseamnă să fii nobil? Titlul tău îţi dă dreptul să pretinzi tronul ţării tale, dar pe oameni nu îi animă titlurile, ci curajul. Poporul te cunoaşte. Nobili şi oameni obişnuiţi deopotrivă te respectă. Şi dacă i-ai conduce spre obţinerea libertăţii, te-ar urma. Şi eu aş face la fel.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Păcat. Ar fi fost un cavaler de excepţie.
Merlin: Poate că într-o zi va fi.
Arthur: Regulile nu-i vor permite asta. Cavalerii sunt de viţă nobilă. Aşa a fost şi aşa va fi mereu. Aşa e tradiţia... (O vede pe Gwen îndreptându-se spre Gwaine şi se enervează.) Par foarte prietenoşi unul cu celălalt.
Merlin: De ce ţi-ar păsa ţie?
Arthur: Nu îmi pasă... (Acum Gwen râde.) Merită mai mult de atât.
Merlin: Păi... ar trebui să ţintească... mai sus? Vai, am uitat. Nu poate. O fată de condiţia ei... Nu, n-ar putea fi niciodată soţia unui nobil. Astea sunt regulile.
Arthur: Merlin?
Merlin: Taci din gură!
Arthur: Ai ghicit.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Odihneşte-te. Aceste graniţe sunt bine păzite.
Boromir: Nu mă pot odihni aici. I-am auzit vocea în mintea mea. Mi-a vorbit despre tatăl meu şi despre decăderea ţinutului Gondor. Mi-a spus, chiar şi acum, Încă mai este o speranţă, dar eu nu o pot vedea. A trecut mult timp de când am mai putut spera. Tatăl meu este un om nobil, dar domnia lui e pe sfârşite şi poporul nostru îşi pierde încrederea. Se aşteaptă ca eu să îndrept lucrurile şi o voi face. Voi readuce gloria ţinutului Gondor. Aragorn, tu l-ai văzut vreodată? Turnul Alb din Ecthelion, strălucind ca o săgeată de perle şi de argint, cu steagurile înălţate în adierea dimineţii. Ai fost vreodată chemat acasă de sunetul clar al trompetelor de argint?
Aragorn: Am văzut Oraşul Alb cu mulţi ani în urmă.
Boromir: Va veni o zi când paşii noştri ne vor călăuzi într-acolo, iar paznicul din turn va anunţa: Prinţii din Gondor s-au întors.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aredian: Simţi asta? Simţi asta, Uther?
Uther: Aredian.
Aredian: E peste tot în jurul nostru. Mirosul putred al vrăjitoriei. Ţi-a infectat măreţul regat ca o boală contagioasă.
Uther: Bine ai venit în Camelot, Aredian! Îţi sunt recunoscător că ai venit aici aşa de repede.
Aredian: Să sperăm că nu am ajuns prea târziu, nu? Căci fiecare oră contează în războiul împotriva vrăjitoriei. Fără contenire, se împrăştie ca o boală; îi caută pe cei tineri şi pe cei bătrâni, pe cei slabi şi pe cei puternici, pe cei cinstiţi şi pe cei corupţi deopotrivă. Ai devenit leneş, Uther. Ai devenit indolent. Al tău Camelot, cândva nobil, e putred până în măduva oaselor. Te afli la marginea prăpăstioasă a uitării.
Arthur: Sunt la dispoziţia ta, Aredian. Cavalerii te vor ajuta cum vor putea.
Aredian: Tu trebuie să fii Arthur.
Arthur: Aşa este.
Aredian: Eşti un mare războinic - cel mai bun din regat.
Arthur: Mulţumesc.
Aredian: Aşa că nu te vei simţi jignit dacă îţi spun că nu am nevoie de tine sau de cavalerii tăi. Şiretlicurile subtile ale vrăjitoriei pot fi combătute doar prin mijloace şi mai subtile, metode învăţate după decenii de studiu. Metode cunoscute numai de mine.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; aşa îţi vor fi mai dulci
Şi viaţa şi moartea. Tu spune vieţii:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii şi l-ar dori: o respirare eşti,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: eşti măscăriciul morţii;
Îţi dai şi sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu eşti,
Când bunurile vieţii tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu eşti viteaz,
Când ţi-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Şi-l cauţi de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este acelaşi lucru.
Nu eşti tu însuţi; mii de boabe ale ţărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu eşti; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu eşti;
Starea ta se schimbă curios după lună,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Bruce, Jr.: S-a iscat o revoltă.
Robert Bruce, Sr.: Cine o conduce?
Robert Bruce, Jr.: Un sătean pe nume William Wallace.
Robert Bruce, Sr.: Vom accepta această revoltă. Tu o vei susţine din ţinuturile noastre din nord, în timp ce eu câştig favoruri din partea Angliei pentru că o condamn şi, ca atare, voi ordona să fie înfrântă din ţinuturile noastre din sud. Stai jos. Mai stai puţin.
Robert Bruce, Jr.: Acest Wallace nu are nici măcar rang de cavaler şi totuşi el luptă din convingere, îi inspiră pe oameni.
Robert Bruce, Sr.: Iar tu îţi doreşti să te fi încumetat să lupţi ca el. Şi eu la fel.
Robert Bruce, Jr.: Poate că a sosit timpul.
Robert Bruce, Sr.: A sosit timpul ca tu să supravieţuieşti. Eşti al 17-lea Robert Bruce. Cei 16 strămoşi dinaintea ta ţi-au lăsat pământuri şi titluri nobiliare tocmai pentru că nu s-au încumetat să lupte. Convoacă o întrunire cu nobilii.
Robert Bruce, Jr.: Dar ei nu fac altceva decât să vorbească.
Robert Bruce, Sr.: Ai dreptate. Sunt atât de bogaţi şi deţin atât de multe titluri şi pământuri englezeşti, pe cât deţin titluri şi pământuri scoţiene. La fel ca noi. Îl admiri pe acest om, pe William Wallace. Oameni care refuză compromisul sunt uşor de admirat. El are curaj, la fel are şi un câine. Dar chiar abilitatea unui om de a face compromisuri este ceea ce îl face să fie nobil. Să înţelegi asta: Eduard I "Picioare lungi" este cel mai crud rege care a domnit vreodată în Anglia. Şi niciunul dintre noi nu va supravieţui, şi nicio parte din Scoţia nu va mai rămâne, dacă nu vom fi şi noi la fel de cruzi. Trebuie să ne supunem nobililor noştri. Să ştii cum gândesc ei este cheia spre obţinerea tronului.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!