neveste disperate

Zâna pădurii

—"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste şi fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Şi junghiuri prin cap le trimete!

Şi zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii —
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii şi rumenul gurii.
Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi
Şi galbeni ca faguru-i face.

Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum unele fete rămân fete-bătrâne din jena de-a nu se fi culcat cu nimeni până pe la 30 de ani, tot aşa multe neveste rămân fidele până la sfârşitul zilelor lor din jena de a-şi permite un prim pas alăturea cu drumul, după 40 de ani.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste lor

Au murit pentru ţară, popor
Pe fronturi străine, în război
Purtând la piept un tricolor...
Cinste bravilor soldaţi, eroi!

Au apărat pământul cu arme
Ucişi de cruzii vrăjmaşi
Departe de neveste şi mame...
Cinste lor, bravilor ostaşi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

chiar când rosteşti
Doi
parcă golul din trup
se umple,
braţele nu mai caută disperate atingere,
cucul nu-şi mai cântă singurătatea.

Doi.
noi.
Tu şi eu.

printre picuri de ploaie,
grei,
nu mai dansez singură.
cu fruntea lipită de geam,
nu mai aştept primăvara:
au înflorit salcâmii din sufletul meu.
hai cu mine,
noi Doi...
te voi plimba pe sub ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două fete ce le adusese cu sine fiul de împărat le dete de neveste fraţilor lui. Şi se făcu o nuntă înfricoşată, d-alea împărăteştile, cum seamăn nu mai avu pe faţa pământului şi se făcu o veselie de o ţinură minte cât trăiră locuitorii acelei împărăţii. Am fost şi eu acolo şi am văzut toate chefurile, căci de n-aş fi fost, de unde aş fi ştiut eu să vă povestesc. O lingură scurtă pe la nasul cui n-ascultă.

finalul de la Poveste ţărănească de Petre Ispirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar se poate merge şi mai departe cu încercarea de a scăpa de realitate, îndrăznind să transformi lumea, să făureşti în locul ei o alta, ale cărei aspecte supărătoare să fie şterse şi înlocuite cu altele, potrivit propriilor noastre dorinţe. Acela care, pradă unei revolte disperate, se angajează pe această cale pentru a dobândi fericirea, de regulă nu va ajunge la nimic; realitatea va fi mai puternică decât el. El va fi considerat un nebun extravagant pe care nimeni, multă vreme, nu-l va ajuta să-şi realizeze obsesia.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tarani

Despre tarani, nimica nou nu este
De-o vesnicie-si vad de ale lor
Copiii-i uita, oasele ii dor,
Intre pamant, tacere si neveste

Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
In casa painii daca-s chiriasi
De nu se duc cu totii la oras,
Portari spre-a fi, si tot le-ar fi mai lesne!

Noi, ce din cand in cand vedemu-i
Si numele li-l zicem ca porecla
Sa nu uitam ca de amar de vremuri
Niste taranci culeg murdara sfecla!!!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii noştri soldaţi în război
Riscându-şi chiar propria viaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au luptat cu toţi vrăjmaşii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmaşii
Această minunată ţară.

Au apărat pământul cu arme
Şi-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi între cele două nu poate fi instituită nicidecum o separaţie netă, se poate trăi destul de bine fără confortul material, nu însă fără cel emoţional. Gesturile disperate ascund întotdeauna un haos interior, un mental devastat. Rar am auzit pe cineva să spună că viaţa lui este lipsită de sens pentru că nu are apă în curte, în schimb am cunoscut oameni care, deşi aveau totul, mai puţin liniştea sufletească, trăiau adevărate drame sufleteşti.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!