nevasta furnica

Greierele şi furnica

- Surioară dragă, am...
Am venit să-mi dai şi mie...
Pân' la primăvară...
- N-am.
-... un grăunte... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea ştie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da' nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aş juca...
- Joacă...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos... îmi dai, or...
- Ba.
- Eşti zgârcită...
- Mă închin.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Parodie din volumul "Singur printre poeţi"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa

Dimineaţa în grădină
Pe-o cărare şerpuită,
Fuge iute spre fântână,
O furnică prea grăbită.

- Furnicuţă, unde alergi?
Stai puţin, ce, nu mă vezi?
- Te văd, dragă frăţioare,
Cum să nu, deja eşti mare.

La fântână mă grăbesc,
Să mă spăl, să fiu curată.
Şi apoi am să muncesc,
În grădină ziua toată.

Ce furnică muncitoare,
Toată ziua-i ocupată.
Nu-i fiinţă aşa sub soare,
N-am văzut vreodată.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Alexandru Raneta (10 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

"Un' te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lizuca şi grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, şi sare-n grădină,
Întâlneşte o furnică, drăguţă şi fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine eşti, nu eşti furnică, nu te cunoştem,
Ai şi tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite
Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut?
- Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă
Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna con Donna

Nevasta lui, ca şi amanta,
după joc dublu, consumat,
de nestatornicul bărbat
îi pecetluiră, aspre, soarta

(socializaseră, jucând canasta)
trăind, în tandem, o viaţă nouă,
îşi făcură de cap amândouă...
Nu ofensa amanta, nici nevasta

parodie de Constantin Ardeleanu, după Stefan Foarta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa şi bobul de grâu

O furnică roşioară
Cu un bob de grâu în coş,
Merge gârbovă la moară
Ajutată doar de-un moş.

Şi ce greu mai este grâul
Pentru-o fiinţ-aşa de mică,
Ah, cât de departe-i râul!
Pentru scumpa mea furnică.

Şi-ajungând la râu odată
La a noastră moară-n sat,
Bobul cel mic de îndată
S-a făcut făină-n sac.

Acum tare bucuroasă
Şi-ncărcată cu făină,
Se întoarce către casă
Furnicuţa gospodină.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta aşază masă

Când bărbatul nu-i acasă
nevasta aşază masă.
Aţi ghicit, nu pentru el.
Pentru vecinul Costel!

poezie de Dumitru Delcă (2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă în cădere...

De la guvern se-aude o bubuitură
O fi cumva de la o căzătură?...
Se-întreabă, în trecere fiind pe-acolo
Furnica muncitoare, solo!
Dar îi răspunde greierul cu/minte:
-Eu te-aş ruga, ai grijă la cuvinte;
Ai vrea mata, mai zise greierul, atât
Să cadă şi ultimul guvern; urât
din partea dumitale că poţi gândi aşa
Şi piei din calea mea, furnică, nu mai sta!...
Cea care-avea, în fine-o bănuială
(Că şi guvernul ăsta-i tot o poleială)
Se-întoarce către greier şi grăieşte:
-Eu să gândesc aşa ceva, Doamne fereşte!...
Şi-apoi de ce ţi-aş da eu ţie socoteală?...

La toate astea se impune şi-o morală:
O fi bubuitura pentru cei mulţi infernul
Dar asta nu înseamnă că a căzut guvernul!...

fabulă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă respinsă

Intrând pe hol, ea întâlneşte noua lui nevastă:
Întorcându-se, aleargă spre fostul soţ.
Cuvintele se opresc în gât:
Nu reuşeşte să îngaime ceva.
Îşi apasă palmele una de alta şi... ezită.

Luna fluturând ca un evantai, împrăştie perle de lacrimi –
Îşi dă seama că-l iubeşte la fel de mult ca întotdeauna:

Durerea de-acum nu se va sfârşi niciodată.

poezie de Yüan-ti, 508-554, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa De Iasomie

Florile de păpădii
Îşi făcură pălării
Din mătăsuri albe, şic,
Şi din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Şi adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezeşte păpădia
Cu un fluture albastru
Şi tăcut ca un sihastru.

Şi acesta o mângâie
Cu mânuţe şi călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!