neobosit

Mă interesează mult şi sufletul celorlalţi, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit şi ochiul meu vede firele cât de încâlcite care mână faptele lor exterioare şi viaţa lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ţine? Nu prea mult.

Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Urmând paşii discreţi
ai turmelor nocturne,
ajung să-mi fie milă
de picioarele nevinovate...
Trec un deal
plimbându-mi mâna
în semn de recunoaştere
a pământului,
ce şi-a adus bogăţia
prin verdele neobosit.
Două umbre îmbrăţişate
dau cerului prilej de ploaie.
Sunând curajos,
stropii atacă pietrele...
Turmele îşi văd de drum.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul

Fii tu stăpânul fiecărei ore ce-o ai la dispoziţie.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Fiecărui moment, în interesul tău,
Bucuros, devotat
Şi
Necondiţionat.

Fii tu stăpânul zâmbetului tău însufleţit.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Suferinţelor cumplite ale inimii tale, în interesul tău,
Surâzător, neobosit
Şi
Necondiţionat.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise într-o noapte de insomnie

Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
Viaţa fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit...
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă...
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg?...

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen de duminică

Ce-i fi facând pe-acolo unde esti?
Pe-aicea ploua linistit... pustiu...
Cu unghia pe geamul straveziu
Scriu începutul unei vechi povesti.

În jurul mesei fac calatorii,
Neobosit, desi-am pornit de-un ceas.
Vreau parca sa ajung unde-ai ramas,
Desi cu gândul tot te-astept sa vii.

Si-asa, absent, de mult calatoresc
Purtând în minte fericirea noastra...
Le geam o clipa ca sa-mi racoresc
Îmi razam fruntea calda de fereastra.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarna şi....

E iarnă şi soare cu dinţi,
Ce muşcă parcă din amurg,
Şi paşii tăi de ieri, cuminţi,
Acum în mine se tot scurg...

Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Şi parcă la mine în gând..

Plecaşi şi tot încremenise
Şi vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuţit...

Rămase numai iarna iar,
E frig şi începu a ninge,
Şi mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilună –
se plimbă neobosit,
ferind steluţele cu trup plăpând,
de vârful său ascuţit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobeşte cerul nopţii
cu minunea puţină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopţii, eliberată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Einstein l-am iubit şi l-am admirat pentru marea lui bunătate, originalitatea spiritului şi nemărginitul său curaj. Avea un simţ al dreptăţii neobişnuit de dezvoltat. Spre deosebire de majoritatea aşa-zişilor intelectuali, a căror sensibilitate morală este în mod fatal ştirbită, Einstein şi-a ridicat neobosit glasul împotriva oricărei nedreptăţi şi violenţe. El va trăi mai departe în amintirea generaţiilor viitoare nu numai ca un genial om de ştiinţă, de un format cu totul ieşit din comun, ci şi ca un om care a întruchipat cele mai înalte idealuri morale.

citat din Maurice Solovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor

În apusul Soarelui,
la sfârşitul drumului,
am dat liber dorului...

I-am dat bani de buzunar
să îşi cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat şi cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viaţa în umblet,
printre flori şi printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinereţea,
dându-mi, la schimb, bătrâneţea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aş şti a-l mai iubi,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea din vis

Doamne,
Smulge-mi vălul de pe ochi!
Vreau să văd departe.
Nu mai vreau să cad în gropi.
Vreau să citesc carte.

La nepoţi să citesc basme,
Seara la culcare.
Vreau să nu mai văd fantasme
Când merg pe cărare.

În ochi, Doamne, dă-mi lumină.
Lasă-mă să te privesc!
Până viaţa-mi se termină,
Neobosit te slujesc.

Minuni de-cestea ai făcut.
Îndură-te şi de mine!
Voi crede c-am renăscut
Şi că pot urca la tine.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Dumitru Delcă (29 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!