Epigrame despre nemurire, pagina 2

Recent mi-am comandat un bust
La un artist, un tip faimos,
Nevasta -chestie de gust,
L-ar vrea de la buric în jos.

S-a stins Poetul în etate,
Brav luptător pentru Unire.
Azi a plecat în Nemurire –
Să caute în Cer... Dreptate!

Un gâde iscusit din fire,
Avid de fast şi nemurire,
"Lucra" cu funii colorate,
Numite mai târziu... cravate...

Uitând că gloria e fum,
Imprimi volum după volum!
Dar timpul crud, pe nesimţite,
Cum le primeşte, le şi-nghite!

Nu-l putem lăsa uitării
Printre pulbere de stele,
Cât există-n fruntea ţării
Moftangii, hoţi şi lichele.

Cândva, un mâzgălici sadea
Pictă pe şeful lui c-o bidinea
Şi măscăricii din partidul lor
L-au declarat pe loc... nemuritor!

autograf: E semnătura unui autor
Pe-o carte nouă, care-n viitor
Ori e un drum deschis spre nemurire,
Ori e un cec lipsit de-acoperire.

Naiul ţi-a fost ca o rugă,
I-ai fost o măiastră slugă
Ce l-ai dus la nemurire
În întreaga... omenire...

madrigal de Constantin Enescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ştiu spiritual că eşti,
Nu vrei să facem o-nvoire?
Tu să mă treci la Bucureşti...
Eu, să te trec la nemurire!

Chefliu, cu trupul de aramă,
Urmând înalta lui simţire,
Îl trage lutul către cramă
Şi sufletul, spre nemurire.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 2 >

nemurire