Poezii despre nega, pagina 2
Când iubesc inima rămâne gravidă
nici un chiuretaj nu poate anula asta
rănile și ascunse dor la fel
nici un fard nu ascunde cicatricile
fiecare trecere lasă urme
nu poți nega că a fost
nici o operație estetică
nu schimbă interiorul
oricâte oglinzi fermecate aș consulta
nici o poveste nu se scrie singură
e nevoie de doi
orice alt fel de a iubi e literatură
fiecare bătaie
toate sistolele
liniștea diastolelor
extrasistolele
toate notele din timpanul iubirii
nu-și au rostul în lipsa concertului
cum să iubesc idealuri
e ca și când mi-aș hrăni caii cu jăratec
nu draga mea
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri fără cenzură
S-au strâns atâtea gânduri la poarta așteptării,
Se calcă în picioare, se-amestecă ciudat;
Stau cerberii de pază pe treptele intrării,
Infernul dă green carduri la crime și păcat.
Iar gândul meu, timidul, înfrigurat de teamă
Se tot întreabă: oare, adresa n-am greșit?
Rănit în ambuscadă și nebăgat în seamă
Ar vrea să se întoarcă de unde a venit.
Dar, cum să se adune din marea de cuvinte
Strivit ca-n turnul Babel, la temelia lui?
Venise printre primii, eliberat de minte,
De mintea zbuciumată, în ziua cea dintâi.
Era un gând de seară, cu liniștea zdrobită
De gândul de adio al unui trandafir,
Ce își nega sorgintea, vrând spinii să-și înghită
Pe timp de lună plină, ca un flămând vampir.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am simțit
Am simțit mai întâi o senzație
Inundându-mi tot corpul,
Aceasta să fie iubirea de aproapele,
Pentru ce m-am născut?
În cazul unei febre, al unei mari încordări
Sau în momentele de dragoste,
Toate capacitățile corpului se măresc și se extind,
Vibrând mai puternic decât în momentele obișnuite ale vieții.
De unde atâtea acuzații? Ana, Caiafa, Pontiu Pillat,
Ehei, există și aici?
Cred în Dumnezeu mai mult decât în mine însumi.
Tată, ia de la buzele mele ceașca suferinței.
Cine respinge dragostea? Este el om?
O fi, nu știu. Mi-au pus o cămașă de forță,
Este invizibilă, dar o simt. Nebuni suntem cu toții,
Ne ține în viață iubirea. Vorbe, aruncați vorbele,
Lăsați doar Poesia să trăiască, nu o ucideți
Cu intrigi, vechi acuzații de deicid.
Cine ar putea ucide pe Domnul?
Adunați toate cărțile și lipiți-le între ele.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capcanele timpului
Eram altfel cândva, cu toții...
Nu ne plângeam pe atunci morții;
Și chiar și noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai știi?!
Mai știi de unde vii, hai spune:
De ce ții astăzi cont de lume
Și uiți de tot ce ți-ai promis...
Mai știi c-aveai un vis?
De ce pretinzi că nu mai ești,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris povești...
Îți știu povestea pe de rost!
Nu poți nega că ai uitat,
De vremea când îți permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit
Sunt fericit că mă iubești,
Sunt fericit că mă dorești,
Sunt fericit că pot să cânt,
Că am, din plin, discernământ.
Sunt fericit că te iubesc,
Că văd, aud, că simt, gândesc,
Sunt fericit că îmi vorbești,
Că-atât de galeș mă privești.
Sunt fericit că îmi ești muză,
Că pot să te sărut pe buză,
Că mă inspiri și pot să scriu,
Sunt fericit că și-azi sunt viu.
Sunt fericit că pot vorbi,
Că singur eu mă pot hrăni,
Sunt fericit că pot mânca,
Că pot bea apă, respira.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Fericirea și Nericirea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La rang de artă
Te-ai născut pentru-a fi muză, pentru-a da lumii culoare și-a o face să vibreze ca un copil ce se-amuză că-și permite să sfideze culmile nemărginirii.
Mă jur pe toți trandafirii c-aș muri oricând cu drag, doar să-i fac în ciudă firii că n-am pus picioru'-n prag, contra fiind iubirii, când e nebunească.
M-ai făcut să atrag ura fiecărui gură cască ce visează să trăiască, având al meu loc...
Mă faci să cred în noroc, fiind a mea și, totodată, să dau cu bâta în baltă, fiindcă mi-ai dat foc.
Zău c-aș vrea s-o iau din loc, când te simt cât ești de coaptă... tocmai bună de cules! Și, tot aceasta m-ar face, să mă-ntorc din mers.
Ești blestem pentru rațiune, când îi pui în brațe raiul, arătându-i altă lume, astfel luându-i graiul.
Nimic nu e imposibil când ești tu la cârmă. Când te simte se îndreaptă, chiar și gura ce se strâmbă fără încetare.
Parcă ai fi un mic soare, astfel lași impresii. Doar privește-n jurul tău, cum clădești expresii, care, până s-apari tu, exprimau doar moarte, le lipseau de tot lumina, transmiteau doar noapte.
Oricine-ar putea să jure că le știi pe toate! Numai să nu fie orb, sau făcut din piatră, altfel n-ar putea nega că nu ești o artă.
Nu știu ce vrajă ciudată ai făcut asupra lumii, dacă-au început să creadă în tine pân' și păgânii.
Iar, dacă privesc la mine... M-ai pus în rând cu nebunii, de când m-ai făcut să-ți pun la picioare ce-am mai bun, inclusiv rațiunea...
Tocmai aici e minunea, căci nu m-așteptam vreodată să pot fi, la rândul meu, transformat în artă.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (1 august 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul Moș Crăciun
Aș fi putut să cred cu zeci de ani nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,
Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moșul nu există și nici n-a existat,
Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,
Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoței
Că "Moșul" care-l știu nicicum n-ar exista...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpea și ursul
Vulpița cea roșcată și cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aștepte sorocul,
Plecă-n lume să-și cate norocul.
Și mândră de blănița-i mătăsoasă,
Porni veselă și grațioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moț,
Deci demnă de cel mai de seamă soț.
Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde știa că ursu-i "prezident"
Și își făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.
Văzând-o el, sexy și mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpea și ursul
Vulpița cea roșcată și cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aștepte sorocul,
Plecă-n lume să-și cate norocul.
Și mândră de blănița-i mătăsoasă,
Porni veselă și grațioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moț,
Deci demnă de cel mai de seamă soț.
Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde știa că ursu-i "prezident"
Și își făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.
Văzând-o el, sexy și mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!
[...] Citește tot
fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire...? De două ori...
Pe ritmuri de dorință, m-ai îmbătat ușor
Și cu vorbe alese, ai vrut s-arăți iubire...
Însă tot ce-ai vrut... a fost un dormitor,
În care să mă ai, bifând o împlinire.
Nu folosi minciuna când simți arzând un dor,
Nu îți nega trăirea, prin frică, lașitate...
Nu terfeli iubirea doar pe un biet covor,
Prețuind doar trupul și nu omul din spate!
Ai cautat să ai, să simți ce n-ai avut...
Și într-o zi... ai prins curaj să vii iarăși la mine.
Și iarăși te-am primit cum nu m-ai fi pierdut,
Dar pentru c-ai venit, m-am depărtat de tine...
Iubesc totul în toate... iubesc peste total!
Nu știu și nici nu-mi place să fac ca restul lumii!
Dar ce ți-am oferit, a fost mai mult de-astral,
Iar tu, ai risipit pan' la sfârșitul lunii!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!