naiv

Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i aşa, Luci... Eşti tot tu, aşa cum te ştiam. Aşteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, să vezi cum te vor înconjura iarăşi o mulţime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, ştiu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greşit, se pare... Însă doar ea mă interesează. Nici o alta. Asta e... Mai şi pierzi în viaţă, nu poate fi totul aşa cum ţi-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de poveşti.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorinţelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, mă simt mult mai bine acum, aşa că te poţi întoarce liniştită, să mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă şi nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poţi întoarce la Nick, probabil te aşteaptă nerăbdător şi nu vreau să ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepţia uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o şi ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles: Şi de ce, mă rog, ar trebui să mă abonez la un ziar publicat de cineva cu intelectul unui pantof?
Klinger: Domnule maior, trebuie să fii destul de deştept ca să-ţi dai seama că eşti un idiot şi acesta e motivul pentru care am angajat experţi în domeniu.
Charles: Klinger, nu am absolut nimic de făcut, iar tu mă întrerupi din asta.
Klinger: Dar, domnule, vorbesc despre experţi de încredere. Doamna maior Houlihan se ocupă de partea de frumuseţe. Eu însumi am o rubrică despre cum să fii pe val la barbut. Şi apoi, mai e şi Igor cu rubrica lui de gătit pentru cunoscători.
Charles: A cui rubrică de gătit pentru cunoscători?
Klinger: A lui Igor, Igor Straminsky.
Charles: Căscăundul ăla cu ochii ca mărgelele scrie o rubrică despre gătit pentru cunoscători?
Klinger: Nimeni nu ştie mai multe despre chestii din astea decât Igor.
Charles: Lucrezia Borgia ştie mai multe. Un cititor mai naiv ar putea crede că din reţetele lui Igor chiar rezultă mâncare.
Klinger: Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Dar cine altcineva ar fi oare capabil să ţină rubrica de gastronomie?
Charles: Cretin miop ce eşti, eu aş putea.
Klinger: Ce aţi putea?
Charles: Să ţin rubrica de gastronomie.
Klinger: Dumneavoastră? Domnule maior, sunt flatat, dar este prea târziu, Igor ar fi distrus.
Charles: Distruge-l! Vei avea recunoştinţa eternă a tuturor oamenilor care mănâncă.
Klinger: Ei bine, în acest caz, domnule maior, bine aţi venit la conducerea navei. Şi pentru că sunteţi membru al departamentului nostru editorial sunt autorizat să vă ofer un tarif special de abonare: cinci dolari pe lună sau şaptezecişicinci de dolari pe an.
Charles (râzând): Canalie ce eşti. Dacă ai impresia că o să mă apuc să scriu o rubrică şi că o să te şi plătesc ca să fac asta, înseamnă că eşti mai prost decât pari, ceea ce înceţoşează mintea.
Klinger: Asta înseamnă că nu mai ţineţi rubrica?
Charles: Bineînţeles.
Klinger: Ei, poate că e mai bine aşa. Oricum, Igor deja a predat prima lui reţetă: Budincă de scoici à la Boston.

[...] Citeşte tot

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!