mucegai

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceaţa deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane şubrede
Din fier armat.

Şuieră si acum
De parcă-şi ceartă morţii,
Camarazi pierduţi printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet bun, făcut scrum

Suflet bun, făcut scrum,
Care-ţi e soarta, acum?
Din ce parte vântul bate
Să mi te ducă departe?

Suflet drag, răvăşit,
Dacă-ai şti cât te-am iubit,
Cât te-am plâns când ţi-a pierit
Umbra deasă-n asfinţit!

"Ce ştii tu, îmi spuneai!
Eu am strâns mucegai,
Boli, durere şi mult plâns
Lumea asta mi-a adus!"

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul spre întuneric

Se ceartă ciori în drumul spre întuneric
Colţul de pâine smuls din visele Lunii
Miroase a mucegai şi a pucioasă...
O literă arsă,
Fumegândă,
Se aude foşnind
În timp ce se transformă în verb.
Nervi şi suspans
Pentru o bucată de propoziţie...
Semnele de punctuaţie
Se îngrămădesc
La liziera dintre două necunoscute.
Se simte gust de amar,
De acru şi iute.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate cu păianjen şi cor

mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită

un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul

înăuntrul meu – săli pustii, părăsite
nu-i ţipenie de... ba
uite
într-al cincilea colţ al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină şi
cade
galbenul colii absoarbe...

păşesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbătă de decembrie

În colivie simt cântând doar mâinile neobosite.
Captivă într-un destin deformat de vise.
Devin una cu tencuiala casei mirosind a clor.
Plămânii îmi sunt flori de mucegai.

Ştiu că nu voi ajunge până la o sută de ani,
prefer să trăiesc acest timp puţin cu suflet curat.
De dimineaţă a înmărmurit grădina de zarzavat
si-mi strigă pustiul dincolo de nămeţii din suflet.

Of, iarnă, de ce hăuleşti iar prin suflet.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arghezi, mucegai de vindecare

Hai să băgăm la puşcărie, poeţii
Actori şi pictori, cântăreţii!
Nu o să plângă cu libiniditate
C-au fost mari sfinţi în libertate..

Căci ei din flori de mucegai-n zale
In singurătătile lor răsar stele
Şi cântă şi scriu şi-ţi joacă tristeţile
Multumindu-ţi pentru liniştile

Ce topesc zidurile şi zăbrele
Născând vouă hoţii cruzi invidiile
Când îşi cântă plutirea, zborurile
Unde nu cresc niciodată florile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedea cu ochiul

acela scos o pisică care încerca
să dea viaţă acelui peisaj lunar
la un geam chicotea o dungă
de lumină ca speranţa unui mort
îmbălsămat după o reţetă străveche
un cititor rumega un rest
de carte ce mirosea a mucegai
continua să zâmbească şi
se simţea bine fără nici un dinte
în gura ce păstra atâtea secrete
luna se strâmba într-o cratiţă
abandonată lângă un brad ras
de răşină împotriva voinţei lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Inima mea e mereu dependentă de-a ta,
Încearcă să se elibereze de ea, dar nu reuşeşte
Şi când mintea o ajută, crede că un vis s-a-mplinit.
Se întoarce după soare şi o ia de la-nceput,
Vrea să-ncânte, dar suspină,
Partitura s-a pierdut.
Vrea să cânte simfonia iubirii,
Dar nota n-o zăreşte printre spini împletiţi în "X".
Îngerii o trezesc, inimii îi poruncesc
Să iubească cu dăruire şi va izbăvi
În edenul sau în iadul meritat
"Flori de mucegai" pe un curcubeu pierdut.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culmi

Ochi înlăcrimaţi şi dureri de oase,
Fumez şi scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenuşă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri şi la cină,
Schiţez veşnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Şi nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Şi m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!