mizantrop

Nu fi amarnic, răuvoitor, cârcotaş, prost dispus, cusurgiu, meschin, năzuros şi mizantrop, mereu scârbit, pus pe gâlceavă, veşnic nemulţumit, nu căuta neîncetat nod în papură şi pete în soare, nu fi plin de fiere, pizmuitor şi bănuitor, urâcios şi posomorât.

Tudor Vianu în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am fost un mizantrop şi nici un misogin, însă mi-a plăcut să fiu singur. M-am simţit bine stând singur într-un spaţiu mic, fumând şi bând, am fost întodeauna o companie plăcută pentru mine însumi.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă numeşti mizantrop pentru că evit societatea. Greşeşti. Iubesc societatea. Cu toate acestea, pentru a nu-i urî pe oameni, trebuie să evit compania lor.

citat din Caspar David Friedrich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe nici unul. Soţia lui, din milă, se ducea să sune din când în când la uşă...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degas, Edgar

Edgar Degas a fost un om dificil, cu multe contrarietăţi: un mizantrop sociabil, un egocentrist timid, un naţionalist cosmopolit, un snob egalitarist. Ca artist, el a oscilat constant între extremele estetice: reacţie şi revoluţie, trecut şi prezent, fantezie şi realitate.

definiţie de Holland Cotter în New York Times
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, voi, aceia care credeti sau spuneţi că sunt rău-voitor, încăpăţânat sau mizantrop, ce nedrepţi sunteţi cu mine! Voi nu cunoaşteţi cauza purtării mele. Încă din copilărie am fost atras către duioşie şi bunătate. Dar iată că de şase ani am devenit un caz fără speranţă, agravat de doctori ignoranţi, trădat în speranţa de a mă vindeca şi pus în situaţia de a face faţă unei maladii ce se dovedeşte a fi nemiloasă.

Ludwig van Beethoven în scrisoare (1802)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic

Te-am citit, analizat
Si indată disecat....
Te-am pus si la microscop
Dar el este mizantrop
Invechit si depăşit,
Stiu, Pasteur l-a folosit
Insă lame virusate,
Eu le caut intr-o carte.

Si trecând aşa prin text,
Ce ai scris, ce e onest,
Diagnostic la final....
Eşti poet sentimental!
Nu se poate, e modern
Scos din coş fotomodel
Un poem cu vers arid
Insistenţa unui scrib.

poezie de Doina Bonescu din Paşi în anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonete pluvioase (I)

De-o săptămână ţine-ntruna ploaia, —
Şi-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte încă de-ar mai fi să ţie
Nu m-aş mira să-mi cază-n cap odaia!

Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanică... şi d-aia,
De când s-aprinse-n Orient văpaia,
Pământul face hidroterapie!

Sau poate că divinul Mizantrop
A hotărât al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.

Dar când o-ncepe altă veşnicie,
Fac cerere să mă permute-n Marte,
C-aici avem prea multă igrasie!

sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul nu muşca niciodată, iar omul nu muşca decât uneori. Ursus era mizantrop şi ca să-şi dovedească şi mai mult această ură faţă de oameni, se făcuse măscărici de bâlci. Era ventriloc şi putea vorbi fără să-şi mişte buzele. Reproducea la perfecţie accentul şi pronunţia oricui; imita atât de bine glasurile, încât ai fi putut jura că vorbeau chiar cei cu pricina. Scotea sunetele mai multor soiuri de păsări, călătoare ca şi el; iar uneori te făcea să auzi fie zarva unei pieţe pline, fie sunetul unei păşuni unde mugeau vitele. Era ager la minte, curios şi înclinat spre fenomenele neobişnuite, pe care le atribuim basmelor. Se intitula "negustor de superstiţii".

Victor Hugo în Omul care râde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti visul meu de-o viaţă

Când se înfiripau idile,
Îmi puneam în gând dorinţe,
Au fost clipe, au fost zile
Viaţa-mi trimitea sentinţe.

Cutezam să cred, în vise,
Să-mi trimit ruga la cer,
Speranţele veneau ucise
Mă simţeam un temnicer.

Curgeau zilele ca apa,
Prindeam rar câte un strop,
Viaţa mă privea mioapă,
Mă credea un mizantrop.

Cu greu am furat o rază,
Era lumina din speranţă,
Dorinţa ne stătea de pază,
Ca un reflex de eleganţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Stănciulescu (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!