Poezii despre mireasma, pagina 2
Poem
Acum, haideți să înălțăm un cimbal deasupra pământului.
Și, vă rog, notați: cimbalul e vechea voastră lună,
care a împuns pădurile lui august multă vreme,
iar acum este rotundă ca hangița de la cele șapte hanuri.
Noi îți vorbim într-o limbă pe care tu ți-o poți imagina
ca venind de jos din mijlocul mlaștinilor și de sus din cer;
noi vrem să înnoim ce-i vechi și să pipăim stelele,
și să insuflăm o nouă mireasmă florilor voastre.
Și frate, frate, orice se va întâmpla
curvăsărie și foc și răzmerițe pe fața pământului,
întotdeauna amintește-ți, o, frate, aceste cuvinte:
DĂ MIREASMĂ FLORILOR.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum exotic
În calde seri de toamnă când sorb cu adâncire
Mireasma care molcom din sânul tău adie,
Un țărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:
Un ostrov leneș unde mărinimoasa Fire
Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie,
Bărbați cu trup subțire și sprinenă tărie,
Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire.
Mireasma ta mă duce-n meleaguri minunate
Și văd un port cu multe corăbii adunate
Ce-s încă ostenite de valuri și lumină,
În vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol îmi umflă nara și-n sufletu-mi se-mbină
Cu cântecul pe care-l îngână marinarii.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasmă căzută din stele
Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde bețivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.
Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Și privește cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.
Învinovățesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin brațele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua morților
Mireasma de tămâie plutind peste morminte.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ține, Doamne, drumurile sfinte!
Ține, Doamne, drumurile sfinte
Maicii mele, bunului părinte,
Ca-n nuntire cu divinitatea
S-aibă forța de-a învinge moartea.
Împărate Sfânt, măicuței mele,
Fă cununi de salcie și stele!
Plânsului ce-n suflet lin se scurge
Dă-i, te rog, har și mireasmă dulce.
Glasul maicii mele strigă-n noapte...
Tu, iubită mamă, ești departe!
Îngeri cu aripi de catifea
Te ascund în ceruri, mama mea.
Îți sărut năframa și mireasă
Vin și-n plâns, acum, m-așez la masă...
Plânsului ce-n suflet, lin, se scurge,
Dă-i te rog, har și mireasmă dulce!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt
ce-a mai rămas din ziua de ieri
și mi-e frică
de mireasma nopții ce-mi inundă luna
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde nucă dulce (Doină românească)
Frunză verde nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.
Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.
Frunză verde nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstorița să-mi dezmierzi!
De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l știi,
Doamne, cum aș mai cânta
Mândra de m-ar auzi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-ai pus inima în palmă și jur
am văzut îngeri pipăindu-i mătasea
vine și vântul ca un fur
schimbat în mireasmă de piersic s-o mângâie cu puful.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!