menestrel

* * *

S-a scurs o lacrimă pe geam
e-un strop de ploaie?
sau eram
aceea eu,
care plângeam
şi cu durere mă uitam
la cuibul gol rămas pe ram...
Şi cuibul meu e tot la fel.
Pustiu şi trist.
Iar eu în el
îmbătrânind ca-ntr-un castel
regina unui menestrel.
Pe geam se scurge-un şir nătâng
şi nici nu plouă.
Doar eu plâng.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci...

Voi "preamăriţilor"poeţi
Niciodată să nu uitaţi
Eu un simplu menestrel
Scriu de abia de un punct de secol
Şi deja vă şi inspiraţi!
Căci mintea nu o mai lucraţi
Şi din suflet aţi uitat să daţi..
Va veni şi aceea zi când miraţi
Cu gurele de călimari căscaţi
La zborul meu o să vă uitaţi
Fiindcă cu penele altuia
În veci nu o să zburaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrel trist

Se sparg corbii-n haina mea de plumb,
cu nori de plumb şi fum şi sare.
Magnetizate, abia curg razele solare
peste carnea putrezită de plumb.

Pattern bacovian,
geam de staniol.
Plouă în cuptor
grame de formol
şi metan.

Anestezie peste Sistemul Solar
ce-şi lasă plăgile pe Terra
şi fălcile pe schela
minţii creierului uman.

Sar cristale în gât de pelican
cu cerul gurii înnorat,
cu cerul gurii însetat
de constelaţia marelui arcan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum vitae

Angajaţi-mă salahor de vise,
Să pun pe raft iluzii-n galantar,
Chiar dacă în prealabil-s interzise
Şi-nchise-n boabe mari de chihlimbar.

Puneţi-mi jugul catapetesmei lumii
Şi să împing vagoanele de lacrimi,
Să le arunc, din marginea genunii,
Când sângerează sufletul, de patimi.

Puneţi-mă să vând false emoticoane,
Îmbrăcat în uniformă de paiaţă
Pătat pe frunte, cu roşul din icoane
Când iau şuturi în fund, de la viaţă!

Sau portar, la al veacului bordel,
Cu nimfele lui Bachus şi Priap,
Să fiu şi gunoier şi menestrel,
În lumea asta, în care-abia încap!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisuri cântate

Zile rămân pe file-n scrum
muiat în sudori de menestrel nebun
cu gând de a zbura cu aripi de scoici
din abisurile de aici
unde florile sunt mai multe
pe morminte
morţii oferite
cu râuri de regrete
otrăvite lângă păduri tăiate
şi zări nevinovate gazate
copii lăsaţi cu aripi analfabete
vulturilor cu gheare avide după nestemate
lăsând bătrânilor zile cartonate
asteptând la colţuri firmituri aruncate
în a noastră complicitate
oarbă la adevăr şi dreptate
de poeţii cântată ca minunate
paradisuri de umanitate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp, un vis, un gând pribeag

M-am rupt din lumea visului etern,
C-un zvâcnet de lumină tremurândă,
Şi am dorit, un timp, să îmi aştern
Trăirea într-o inimă plăpândă.

I-am dat puterea harului divin:
Aceea de-a simţi, în ea, iubirea
Pe care i-am trecut-o în destin,
Înscrisul ce sfidează nemurirea.

Eram un tot în micul univers
Nemuritorul – eu, unealtă - el,
Şi, cu iubirea strecurată-n vers,
Am devenit al vieţii menestrel.

Un timp, un vis, un gând pribeag, iar eu
Mă plec în faţa îngerului meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta timp, de zeci de ani, trăieşte printre noi un poet suav şi pur, purtându-şi pe asfaltul străzilor fiinţa de fum de lemn de mesteacăn, neauzit şi impalpabil, transcedental şi sfâşiat de imense dureri, înveşmântat în visul său, prinţ al unei imaginare Danemarce, Domn al unui regat de himere, mângâiat pe frunte de cele mai reci şi stranii raze ale lunii, plutind între murire şi nemurire, ceresc menestrel, rouă a ochilor mei vitriolaţi de hidoşenie, rouă a sufletului meu mistuit de tifos. Dintre noi toţi, oare cine se apropie, cât de cât, de puritatea lui?

Geo Bogza în Portretul lui Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul drept

Pe unde,-acum, mă cauţi, nu mai sunt:
M-am izolat spre zorii-ndepărtaţi
De-un loc în care nu vreau să înfrunt
Urgia unor nori învolburaţi.

Voi aştepta ca gândul meu senin
Să fie-nconjurat de-un cer la fel,
Iar zboru-mi singuratic prin destin
Va fi pe note dulci, de menestrel.

Eu nu am scări cu trepte de prisos,
Nu am frânghii, şi nu privesc în sus
Plutind asemeni unui albatros,
Dar zbor şi să m-opresc nu sunt dispus.

De vrei să-mi fii alături, te aştept
Pe drumul care-mi pare mie drept.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni de menestrel

am despre lume o viziune clară
şi binele şi răul trăiesc împreună
Dumnezeu e viaţă în structura celulară
moartea-i o vacanţă mirabilă pe lună.

învăţ să fiu mai bună precum sfinţii
să fac din suferinţă un crâmpei de bine
îmi cântă gândurile în odăile minţii
trudesc pentru delicii ca roiul de albine.

răspândesc în lume armonice poeme
nu tulbur vremea cu grijile mele
hai lângă mine zâmbeşte nu te teme
am aripi cu care să te duc la stele.

în izvor de iubire mă spăl de blesteme
din cuvinte tandre construiesc castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!