maestru

Când apare Luna

În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului

Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată

Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună

Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte genială

Întunericul n-aşteaptă
noaptea însă e a mea
te iubesc este o treaptă
mă iubeşti este o stea

Noaptea însă e a mea
hai s-o dăm de-a dura
Dacă vrei eu aş putea
luna s-o probez cu gura

Hai s-o dăm de-a dura
te iubesc este o treaptă
şi-o să dăm altora ura
întunericul n-aşteaptă

Noaptea însă e a noastră
eu maestru tu măiastră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 septembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la George Bacovia

Dup-atâta plumb şi ceaţă
Să se-arate soarele,
Iar noi toţi acei de faţă
Să golim paharele.

Cele cu venin, ce-s pline,
Să se verse,- ajungă-n hău,
Vină clipele senine
Înspre toţi cei din Bacău.

Spre locuitorii lumii
Care-s bravi, de bună seamă,
Pe ceilalţi, te rog, adu-mi-i
Să le spun e epigramă!

Punem pe amar sechestru,
Stea în temniţă închis,
De Bacovia, maestru,
Să ne amintim şi-n vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă-nveţe pictura

Aş vrea să mă-nveţe pictura
Un Rembrandt maestru, - să-ţi fac
Din carmin şi purpură gura
Aşa cum ţi-a dat-o natura,
Aprinsă ca floarea de mac.
Şi taina privirilor tale,
Cu zâmbetul cald şi senin,
Şi gâtul şi braţele goale
Plăpânde ca nişte petale
De flori delicate de crin.
Şi-aş vrea să mai am, laolaltă,
Talentul de sculptor, copilo.
Şi-atunci să-mi răsari de sub daltă
Din marmură, - albă, înaltă,
Frumoasă ca Venus din Milo!
Pe frunte să-ţi pun o coroană
De nuntă, din flori de lămâi, -
Şi astfel în apriga goană,
A anilor, blândă icoană,
De-a pururi a mea să-mi rămâi!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit marin în Sardegna

Unde cerul orientului
pare distilat în mare,
în freamăt sunt
stelele în perimare...
Uşor se aprinde răsăritul,
din nou îşi arată faţa, începutul.
La orizont semeţ se-nalţă
din pături splendide de roşu- aprins,
prin străluciri şi flash-uri de necuprins,
discul soarelui, destins.
Cum floarea-şi desface petalele,
el razele şi le-aşterne pe mare
sărutând-o atent şi apăsat,
valurile line le-atinge delicat.
Maestru al îmbrăţişărilor iubitoare,
bleu-marinul se topeşte şi pe cer,
într-un imn de lumină se stinge... leru-i ler...
Ochii orbiţi redau inimii speranţa,
făcând creştere precum spicul, cutezanţa.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile

Statuile din parcuri trezite din tăcere
de răbufniri ascunse în soclul de granit
adună-n umbra nopţii trecutele mistere
pierdute pe aleea cu dale-n keramit.

Se îmbracă iar în haine croite cu migală
de mâna nevăzută a unui mag pribeag,
mânuitor de visuri prin sălile de gală
cu dansuri ajustate pe muchii de baltag.

Se-adună laolaltă, în clipa oportună,
să redeschidă dansul sub cerul de opal,
pe-aleile pavate, ţinându-se de mână,
perechi neobosite, să se cuprindă-n bal.

O, vremuri rătăcite, rămase-n neuitare! –
nemărginirea curge din ochii-nlăcrimaţi
tăiaţi cu dalta-n cruce, dar fără ezitare,
de Marele Maestru, la poale de Carpaţi.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Sengai

Sătul că-n meditaţii nu află vrun răspuns
Şi cele neştiute rămân de nepătruns,
Kazuo pe maestrul Sengai îl luă la rost:

"Cât mai durează drumul strădaniei anost?
Când voi afla în fine temei şi dezlegare?
E zenul o cascadă cu ape circulare,
Un râu care se-ntoarce la vechiul său izvor
Şi propria sa apă şi-o bea ameţitor.
De ce îşi mai roteşte oglinzile-n zadar,
Râu fără de vărsare şi fără estuar?"

Maestrul însă-i spuse: "Lasă-l să curgă-aşa,
Făgaşul numai astfel şi-l poate învăţa."

Trei zile mai încolo, Kazuo supărat
Pe hâtrul său maestru îl luă la depănat:

"De ce nu-mi spui din prima Secretul, dacă-l ştii?
Cireşilor din templu le torni izvoare vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te azi...

Bucură-te azi, ca-i primăvară,
Că iarăşi păsări au venit,
Că se repetă ca odinioară,
Că plaiul este înverzit.

Bucură-te azi, că este soare,
De florile ce-au răsărit,
Cu petale mult surprinzătoare,
Pentu noi, tot cresc neobosit.

Bucură-te azi, de muguri,
Ce se desfac miraculos.
De ierbele ce cresc pe drumuri,
Caci pământul nu-i setoc.

Bucură-te azi, ca-i cer albastru,
Că bolta e vastă şi senină,
Creatorul e maestru,
De frumuseţea cea divină

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scriu poezia,
un rahat de poezie nemestecabilă
tremură tinerii din încheieturi aşteaptă
mai scrie babacul?

tremură de două luni şi aşteaptă
cum ai aştepta o flegmă pe faţă
candid plasată de un maestru yoga.

nu vreu să-i dezamăgesc
scriu oarecum cu silă
dar dedicat
au dreptul să citească un poem
nemaipomenit
în fumul de cînepă

fumul îl face inspirabil
şi inspiraţia
trece direct în creier
cum un virus creat special

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!