Poezii despre luni, pagina 2
Ca cucul
Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr și bogat.
Vorbesc muierile în șoaptă
Că parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o așteaptă
Și le respinge rând pe rând.
Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Și-n taină-și oblojește zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine ai venit!
Un nou an, aceleași 12 luni.
Zilele sunt diferite...
Orele sunt încă pe drum,
Dar minutul îl trăim acum!
Multe clipe ne așteaptă,
Ca să le prindem din urmă.
Viitorul apropiat ne arată,
Că, timpul nu o să ne ajungă!
Ce a fost, a fost demult,
Azi este totul sau nimic!
Trecutul înseamnă mult.
Până mâine mai e un pic!
Un an nou, o nouă șansă,
Ca să devenim mai buni.
O schimbare, o speranță.
BINE AI VENIT! De luni...
poezie de Ovidiu Kerekes (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul și căpușa
De la omul nalt cât ușa
Jovial și pus pe glume
Și-a făcut cum știm, căpușa...
Printre alți vampiri, renume!
Blestemata creatură
Boala i-a inoculat
C-o singură mușcătură
Și... l-a țintuit la pat!
După-un chin de luni și luni
Omul a plecat în rai
Unde-s duși oamenii buni...
Fără strai și fără grai!
(Veșnică amintire, marelui actor Șerban Ionescu ucis de o căpușă!)
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Jilava
Citeam pe-un zid, cu sânge scris:
"opt ani am stat aici închis"
și te vedeam, brav și tăcut,
smerite scrib necunoscut.
Pe-același zid, mai jos săpat:
"cinci ani și șase luni am stat"
și cât priveam porți și pereți,
erau doar ani, și luni, și vieți.
Citeam pe-un zid, cu sânge scris,
am stat închis, am stat închis...
O, Doamne, cât aș vrea să știu,
eu, într-o zi, cât am să scriu?
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marți spre Luni
Era aproape Marți și pereții se crăpau de ziuă
Noaptea de Luni se târâse pe brânci să-și ducă chinul la bun sfârșit și îmi bătea în geam să o primesc în casă și să-i dau altă cămașă că a ei se rupsese în coate
Mirosea a albastru de metil
Am primit-o în casă, i-am schimbat cămașa de noapte
Am căscat adânc amandoi de parcă mușcam din lună,
Ne-am uitat unul la celalat și am decis din priviri să mai dormim măcar până la 10:00
poezie de Florin Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata față a lumii
Cu-amabilitatea... încetează.
Ochii închiși nu-i mai ține.
Tratează-i cum te tratează
Și-apoi îți va fi foarte bine.
Oamenii nu sunt cum par,
Te mint așa de frumos...
Tu pui la suflet în zadar,
Învață să fii crud, nemilos!
Fugi de lumea perfidă
Care-ți pune bețe-n roate.
Și vrea doar să te ucidă,
Să te distrugă cât poate.
Înconjoară-te de oameni buni
Ce merită mereu respectați.
Și sunt alături de luni până luni,
Ei lângă tine trebuie păstrați!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o cafea
ți-ai luat picăturile
întrebi sorbind din cafea
încheie-mi ziua asta la spate
nu ajung la fermoar
da le-am luat spun absent
de ce pui ziua asta noroasă pe tine
măcar ia pantofii aceștia din petale roșii
ai uitat azi e ultima ta zi
a mea întreb și un rău urcă prin tălpi
până la inimă strângând-o
ai întrebat în ziua când m-ai surprins
turnându-ți picăturile în cafea
ai întrebat surâzând,, cât mai am?"
șase luni am răspuns
azi sunt șase luni
șase luni de când le iei singur
neîntrebat netulburat fericit
au trecut repede zâmbesc
și unde vei pleca acum
poți să îmi spui mi-ai promis
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua de luni
ziua de luni e fixată în nori,
cerul e mușcat de toamnă,
frigul de viață din frunze coboară,
mireasmă de ploaie.
blocurile par în ruine, mânjite de ud.
vocea ta rănită se adaugă secundelor sparte.
nu-i ultimul zbor pe-o spirală.
e doar o clipă rotundă ce mă ține captivă
cu literele muiate în apă
lipite de cele patru direcții,
plonjând în derivă.
și păsări și pomi și pietre
le vreau reînviate,
albastrul ciobit de nori să se-ntoarcă
între cer și pământ
tu, neștiut, să-mi fii cel mai aproape.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic
Mă rog de poezie să treacă pe la mine
Să terminăm volumul de versuri început
Că de vreo nouă luni de nopți deloc nu vine
De nouă luni de zile stau singur, trist și mut.
O fi rămas borțoasă la ultima-ntâlnire
Și-acum se pregătește să nască un cuvânt
Și-apoi să mi-l aducă pe suflet moștenire
Să-l cresc, să-l fac un vers, apoi să-l spun în vânt.
Că lumea nu-nțelege din câtă așteptare
Ajunge un cuvânt care se naște mic
Să nu poată să moară de cât este de mare
Și să rămână veșnic pe buze, ca un tic.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de vis
(lui Ninel și Mihaelei)
în biserici se aud coruri îngerești
slava lui Cristos răsună în cânturi
se transformă-n psaltir patimi lumești
toate fericirile-s răspândite de vânturi.
am trăit magia vacanței în micul Paradis
alături de prieteni dragi și valoroși
în liniște și pace s-a împlinit vechi vis
am cunoscut în viață oameni glorioși.
împart nostalgia în multe pasiuni
dragostea de oameni crează extaze
cu arta și știința am făcut uniuni
emoțiile vremii le transpun în fraze.
dragi poeme se nasc de Luni până Luni
gânduri înțelepte se împletesc cu raze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!