Poezii despre luna trista, pagina 2
Zi ploioasă
E-o zi rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Vița de vie se-agață de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă și întunecată.
Îmi simt viața rece, tristă și întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agață încă de trecuta viață,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o ață.
Ziua este tristă și întunecată.
Fii tare, inima-amară, renunță la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeași pentru toți, știrea nu-i nouă,
În viața fiecăruia trebuie să și plouă,
Să mai fie și câte-o zi tristă și întunecată.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "The Song of Hiawatha Paperback" de Henry Wadsworth Longfellow este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă
Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire și speranță,
Am pus și rău și bine în balanță,
Strivind tăcut fărâmele de ură.
Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colț de azimă gustoasă.
Cu ei am stat în nopți cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,
Ne-a amintit că viața e deșartă,
Că am venit și ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă zi
Tristă zi,
Chiar de ești înaltă-ntre cei vii
Te-ai grăbit,
Mai bine nu veneai,
Ruptă-n malul Begăi rămâneai.
Ceasurile toate au tăcut
Îmi țineau prin vreme de urât.
S-au oprit în ghintele de cai,
Tristă zi,
Mai bine nu veneai!
Tristă zi, mai bine nu veni,
Ești cea mai frumoasă și vei fi,
Ești cea mai înaltă dintre toate,
Prima zi de sfântă libertate.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Lacrimi...
Tristă lacrimă de noapte,
din suspinul blândei șoapte...
Te răsfeți în ochii mei
și plutești ușor în ei.
Iar, ca să-mi fie rău,
mi-ai lăsat amarul tău,
tristă lacrimă de dor,
c-am pierdut dulcele odor.
poezie de Vera Crăciun
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul neschimbării
Pe stradă trece lume tristă
Și-i gârbovită de nevoi;
Ea poartă lacrimi în batistă
De atâta plâns pentru eroi.
Cu dictatura comunistă
Predecesori-au dus război;
Pe stradă trece lume tristă
Și-i gârbovită de nevoi.
Speram toți în vremurile noi
Că-n schimbare se insistă;
Rămas-a doleanța listă
Și totu-i numai tărăbboi...
Pe stradă trece lume tristă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic...
Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Și ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântați pe-al vieții freamăt
Pâna la ultimul geamăt...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tristă singurătate...
O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i și-al lor,
să-și piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.
O, tristă singurătate!
floare veșnic ocolită...
de apropiații tăi,
ce reziști ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credință,
plăcută lui Dumnezeu.
O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ți greu,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista de ce-i ...
Trista de ce-i inima-n mine,
Sufletul meu de chin rapus,
O! nu-ntrebati, nu stie nime,
La nimeni inca eu n-am spus.
Cui am dorit sa-i spun in lume
Sa ma asculte nu a voit,
Altora de ce le-as spune
Sufletul meu de ce-i zdrobit!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!