Poezii despre lorena, pagina 2
Morișca albastră
morișca albastră
tăia în felii subțiri
obrazul nostru
și am rămas nemișcați
până cineva a suflat
iubito
eu plec la război
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.La teatru
Pornesc pe frânghie, confuză
Și la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,
Până ce gâtul tandru, copt,
Se-ntinde stradă, apoi mal,
Pentru furnicile-n aval,
Crescute-n sare de Nepal.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodelinda
în timp ce îi tăiam beregata
fredonam aria nr. 2 din Traviata
ai fi crezut că ursulețul de pluș
înțelege
mâinile copilului nu aveau cum
să se dezlege
el țipa
eu cântam
și ningea
ca peste o hazna
în care doarme liniștit
Arhanghelul Mihail
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tot îmi spui de Ana?
amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile
neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
și pe care le văruim
cu oase
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Folosind urmele roșii
este ciudat cum nu trebuie să faci nimic
pentru ca petalele cireșului
să ajungă
pe șotronul copiilor străzii
nu clipi
de prea multe ori
te întrebi
dacă nu cumva
chiar ei au căzut de acolo
de unde?
și anotimpul negru îți răspunde...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănița
sânul era presat
de calea ferată
o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls
diblurile au prins rugină
sub ochi
mă gândeam
la ultima ei
dorință
fumul gri ieșea din păduri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerneala celor deprimați
"hulubi se cuibăresc în clopote de nuntă
și doamne! ce păcat când nimeni nu-i ascultă
iubito, lumânarea se stinge pe obraz
mă sting și eu, iubito, aici în Alcatraz"
nu știu ce a înțeles ea
din această telegramă
dar a ales conștient
să nu mai fie mamă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonată
te iubesc
pentru că ești sonată
și nimeni nu mai știe
să te-ncânte
până la următoarea abatere
voi mângâia o coardă
până îmi va spune și ea
ce sonată ești
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatinsă nicăieri
te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală
o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă
tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!