Poezii despre limba rusïżœ, pagina 2
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Alexandru Cristea, versuri de Alexei Mateevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Limba ce-o rostim
E frumoasă limba noastră,
dar nu mulți știu s-o rostească,
e frumoasă și s-asculte,
că acum are stiluri multe.
Vreau ca odată-nvățată
să nu se mai uite vreodată,
să dureze-o veșnicie,
că sună frumos în poezie.
Noi suntem trecători în viață
și încă limba se învață,
copiii trebuie să știe,
limba noastră-i poezie.
S-o ducă peste hotare,
cu respect, nu ca oricare,
căci limba ce-o avem în dar,
pentru noi n-are hotar.
poezie de Eugenia Calancea (30 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
- limba română
- Limbă dulce,
Viers de cruce,
Freamăt plin de melodie,
Cu flori prinse în pălărie
Și la pieptul de pe ie,
Românească împărăție.
Limba română...
poezie de Valeria Mahok (22 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba poeților
vino și vezi
e ziua în care se prăbușește o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeților
pe sub dărâmături strigătul căutându-și cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca și cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino și vezi
e limba poeților
sau limba în care
oamenii au învățat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeții chemând poezia pe nume
ca și când în deșert s-ar ruga pentru ploaie
vino și vezi
se prăbușește o limbă
cum nu va mai fi niciodată
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba de lemn
limba de lemn
te bate la gură
cuvântul
iese și n-ar ieși
limbă greu de-nțeles
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Român poliglot
Tata mi-a lăsat avere,
Două limbi, cu jurământ:
Limba neamului, de miere,
Și o limbă de pământ.
Dar mai am, mai mare hazul,
Limba mea, și eu socot
Că-i normal, când este cazul,
La aleșii mei s-o scot!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zicere...
Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...
Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...
Limba noastră-i arta pură,
Șlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăișul penei mele...
Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Și rezistă-n continuare!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba mea macedoneană
Dintre mii de limbi din lume,
Limba noastră mi-e iubită.
Cu sonorități anume
O aud ades vorbită.
Limbă slavă armonioasă
Asta ne-au transmis străbunii,
Care o vorbeau acasă
Să nu-și uite lesne bunii.
Cu alfabet chirilic scrisă,
Limba noastră e bogată.
Pare o lume necuprinsă,
Roditoare, minunată.
În familii se vorbește,
De macedoneni curați,
Limba slavă din poveste
Prea cântată de- împărați.
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!