liliac

Arminden

Profil de burg gigant
Si atmosgera rara,
Amar parfum de liliac
Si bonduri de ghitara.

Placeri
De–o zi de sarbatoare,
Voioase, vechi moravuri...
Spre cimp se duce
Si dumbrave
Eroua lume muncitoare.

Si dupa alta zi,
Post festum -
Indemnari de cruci
Pe strazi
Si in tramvaie,
Spre necesarul randament
Din monotona Munca.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând este alcătuit din sute de impulsuri electrochimice. Dacă ne-am putea micşora până la nivelul neuronilor, am fi martorii unor tipare elaborate, complicate şi efemere. Unul ar putea fi scânteia unei amintiri a mirosului de liliac pe un drum de ţară din copilărie. Un altul ar putea fi o parte dintr-un mandat de căutare anxios: "Oare unde mi-am lăsat cheile?"

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic

O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.

Intoarce-ti ochii-n alta parte
spre altii raza sa-si rasfranga
catand la mine-ar trebui
sa planga.

Tu esti o ramura plapanda
de liliac, de-abia in floare
eu... glas de codru vestejit
ce moare.

O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi floare

Iubito, pe prispă ţi-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.

Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poţi să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea ştiu,
Sunt un grădinar damblagiu.

Nu ştiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.

O floare a vieţii vecine
Şi care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara din sufletul meu

Mă îmbăt cu miros de liliac
În aburul clipelor petrecute cu tine.
Renasc şi înfloresc precum o lalea
Sub sărutul razelor unui soare,
Care e veşnic fericit.
Tac şi-mi privesc inima ce râde poznaşă.
Te sărut aievea în imaginaţia mea,
Tu-mi răspunzi duios în imaginaţia ta,
Contopindu-ne-n realitatea de-acum.
Plutesc pe un nor al beatitudinii,
Întreaga-mi fiinţă înalţă imnul iubirii,
Iubirea unei primăveri târzii,
Dar înmugurită timpuriu.

Bucureşti, 9 aprilie 2014
Din volumul "Iubirea, în toate formele ei".

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (9 aprilie 2014)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele poveştilor clasice erau întâlnite în păduri, în lanurile cu lavandă, printre tufele de trandafir şi liliac; cele din tehnologizata realitate a zilelor noastre petrec ore-n şir printre cărţi şi sticluţe multicolore de parfum sfătuindu-se cu negustorii de arome. Chiar dacă îşi ascund bagheta magică, le recunoşti în mod facil după vocea dulce şi după florile din păr, de pe rochii sau... din suflet pentru că virtuţile sunt mereu înfloritoare.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.

Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...

Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vero novo

A primăverii zile bolnave vin şi-alung
Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,
Şi-n minte, unde sânge posomorât prezidă,
Se-ntinde neputinţa cu un căscat prelung.

Mi se-ncropesc sub ţeastă amurguri albe, dense,
Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.
Şi cat în pribegire, un Vis frumos şi vag.
Prin câmpi, în coptul zilei şi-al sevelor imense.

Dar cad, strivit de-arome de iarbă şi copac,
Şi-o groapă sap cu faţa-mi să-nnăbuş Reveria
Muşcând lut cald în care-ncolţeşte liliac.

Şi-aştept, în scufundare, să urce nostalgia...
- Estimp, Azurul râde-n frunzişul efemer,
În care zburdă păsări şi ciripesc spre cer.

poezie clasică de Stephane Mallarme, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în tine, iubire

Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
şi visurile
şi cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă eşti frumoasă
şi fiindcă eşti
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă ştiu că
o lacrimă, din cine ştie ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
şi închide-mă acolo,
să nu mai pot ieşi
niciodată!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!