Toate rezultatele despre lemn, pagina 2
Lemn dulce
Nevasta lui e tandră, lucru rar,
De pildă, el a-ntârziat la bar,
Iar ea l-a așteptat făr' să se culce
Și chiar l-a "mângâiat" cu un lemn. Dulce.
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul troian
Capu-i cal de lemn, pe bune,
Construit din lemn de doage,
Căci din vremuri vechi se spune
Capul face, capul trage!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La greci, calul troian a rămas de lemn în era electronicii, iar la români "limba de lemn" a rămas în zona politicii.
aforism de Constantin Enescu (15 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Limba de lemn
limba de lemn
te bate la gură
cuvântul
iese și n-ar ieși
limbă greu de-nțeles
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn și inimă de aur. Acum, au cruce de aur și inimă de lemn.
Adrian Făgețeanu în Adevărata călătorie a lui Zahei
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Chiar Lemn de soc, fluier de os, calină, / orga pădurii-ntre viori de brazi: / dar nufăr alb mi-s, mov lotus ea-i, în azi, / din mâlul gras ombilicând lumină...! // Nu ne ferim de gureșii nomazi: / din Altamira, până-n zid de Chină, / de stele, Galbenul Cezar i-anină, / în cosmica balanță iute cazi...! // Cei dăruiți cu lemnul de la vie / se-nghesuie pe cai, croindu-și oră / și-asediind cetatea-mi-Poezie // cu lighioanele de la Pandòră: / de zece mii de ani s-a vrut să fie / poet sortit Golgotei, lemn de proră...!» ‒ (XXXIII), "Sonet-odă Galbenului Împărat de la Curtea Elementului Lemn" / 9 august 1996
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 164).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (9 august 1996)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara
Din ce copac fantastic, din mari si vechi paduri,
Ti s-a durat vioara cu timpul în nervuri
Ca de ridici arcusul, usor, ca la un semn
Se redesteapta timpul încremenit in lemn?
S-a-ngândurat o clipa obrazul diafan:
Simteai ca-n lemn vioara cuprinde un ocean!
Din vastele-i întinderi profund sa poti sa cânti,
Îti trebuie furtuna grozava sa-l framânti...
De unde ai atâtea puteri de foc nestins,
Arcusul tau sa miste oceanul necuprins?
De-acum voi sti: adese când treci, tu porti solemn,
La subtioara timpul, încremenit în lemn.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ceea ce arată ca lemn trebuie să rămână lemn, iar oțelul trebuie să rămână oțel.
citat din Gunter Behnisch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni într-un pahar cu apă
Furtuni într-un pahar cu apă
Se iscă-așa, netam-nesam,
Noi traversăm o grea etapă
Cu cai de lemn ce mor în ham.
Demagogie, vorbe-n vânt
Sunt aruncate-n lume, semn,
Că nu e bine pre pământ,
Că încă mai sunt limbi de lemn.
Când sărăcia-i suverană
Și chiar de-i liniște-n pahar
Balsam dacă presari pe rană
Rămâne-n gură gust amar.
Furtuni într-un pahar cu apă,
Iar noi, năieri în coji de nucă
Și cari ce pururea tot sapă...
În lemn trist pașaport de ducă!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!