jucat

Suzanne (adresându-se copiilor): "Dezbracă-te, prinţesă!" spuse prinţul. Cu trupul lipit de al lui, prinţesa simţi o umflătură...
Julia (întrerupând-o):... iar prinţesa răspunse, "Ştii ce? Tu eşti un crai, nu un prinţ."
Sean: "Iar eu nu mă joc cu mincinoşii. Asta e, crăişorule!"
Julia (râzând neconvingător): Aha! Iar apoi au jucat cu toţii Monopoly şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tip deghizat în spiriduş: Tu eşti Holly Kennedy?
Holly Kennedy: Dacă îţi spun că sunt vei începe să cânţi?
Un tip deghizat în spiriduş: Da.
Holly Kennedy: Nu, nu sunt.
Un tip deghizat în spiriduş: Te rog, nu face din asta o problemă gravă. Eu trebuie să cânt şi să livrez o scrisoare.
Holly Kennedy: O scrisoare? Cum se numeşte cântecul?
Un tip deghizat în spiriduş: "Da, voi fi acolo."
Holly Kennedy: O, te rog, nu cânta, dă-mi doar scrisoarea.
Un tip deghizat în spiriduş: Aş putea fi sancţionat!
Holly Kennedy: De cine? De sindicatul spiriduşilor?
Un tip deghizat în spiriduş: Ştii, eu am jucat într-o piesă de Broadway cu Al "dat naibii" Pacino, aşa că nu am chef de toată tevatura asta. Vrei sau nu baloanele?
Holly Kennedy: Nu.
Un tip deghizat în spiriduş: Bine!

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angela: Ai lucrat toată noaptea?
Hodgins: Da, am analizat trufa.
Angela: Asta e o expresie nouă pentru "te-ai jucat de unul singur"?
Hodgins: Şi am găsit doar un praf comun.
Angela: Mai există şi alt tip de praf?
Hodgins: Praful comun este produs de cărăbuşi, ceea ce înseamnă că pomul pe care a crescut trufa avea dăunători.
Angela: Toni n-o să fie impresionat de această descoperire.
Hodgins: Nu am analizat trufa ca să-l impresionez pe Toni. Am vrut să fac dreptate şi să prind un antropofag sângeros.
Angela: Asta cu siguranţă o să-l impresioneze pe curierul sexy.
Hodgins: Încă sunt cel mai tare.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: De ce nu poate fi numit joc, dacă lumea nu-l vede?
Keith: O să-ţi spun de ce. Când eram copil, tata m-a dus în Raleigh să-l văd pe David Thompson jucând. Aveam 9 ani. Nu-mi păsa de baschet. Dar când Thompson a intrat pe teren, era atât de tânăr, de iute şi de graţios, că am fost fascinat. Nu mi-am putut lua ochii de la el decât mult mai târziu. L-am privit pe tata; avea lacrimi în ochi. 14.000 de străini şi tata plângea pentru că Thompson era atât de frumos. A jucat atât de poetic, că ne-a făcut să ne simţim implicaţi. Ai un dar, Luke, şi e păcat să nu-l arăţi oamenilor, să-l ascunzi în parc. E mare păcat. Uite de-aia nu poate fi numit joc.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sheldon: Nu mă simt bine să fiu inclus în minciuna ta cu Penny.
Leonard: Ce era să spun?
Sheldon: I-ai fi putut spune adevărul.
Leonard: Asta i-ar fi rănit sentimentele.
Sheldon: Ăsta e un factor relevant?
Leonard: Da.
Sheldon: Atunci presupun că ai fi putut fi de acord să mergi.
Leonard: Şi ce aş fi spus după?
Sheldon: Aş sugere ceva de genul: cântatul nu este o vocaţie adecvată sau nici măcar o vocaţie pentru tine, iar dacă nu eşti de acord ţi-aş sugera un control pentru a căuta o tumoare apăsând pe centrii de procesare cognitivi ai creierului tău.
Leonard: Nu aş putea spune asta. Ar trebui să spun "ai fost grozavă şi de-abia aştept să te mai aud cântând."
Sheldon: De ce?
Leonard: Ăsta e protocolul social. E ceea ce faci cu un prieten care e mândru de ceva la care e chiar varză.
Sheldon: Nu ştiam asta.
Leonard: Acum ştii.
Sheldon: O, bine. Leonard?
Leonard: Da?
Sheldon: Când am jucat şah mai devreme ai fost grozav şi de-abia aştept să te joc din nou.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Din cauza lui Sid ai întârziat azi, nu-i aşa?
Lia: Poftim?!
Lucian: Ai fost cu el în dimineaţa asta, de aceea ai sosit mai târziu decât toţi.
Lia: Ştii, nu sunt obligată să-ţi răspund! Sunt în vacanţă, deci, fac ce vreau! Nu mă provoca!
Lucian: Ca de obicei, adopţi această strategie pentru a scăpa de explicaţii nedorite! Însă să ştii că te-am văzut cu el, miercuri seara, după ce aţi plecat toţi din navă. Vă plimbaţi împreună prin oraş; îl ţineai de mână, ba chiar l-ai şi sărutat pe obraz!
Lia: Ah, deci, mă spionai, Don Juan?! Încercai să intri în pielea lui James Bond sau ce?!
Lucian: Nu-i adevărat! Nu te spionam deloc! Nu încerca să inversezi rolurile! Sau ai uitat deja cine a jucat prima oară rolul spionului, domnişoară Mata Hari?!
Lia: Off, încetează! Ce-i cu tine? Nu mă face să regret că am venit totuşi. Vrei cumva să plec?
Lucian: Bine, fii calmă! Dar repet, nu te spionam; pur şi simplu s-a nimerit să fiu acolo. Mă plictisisem singur în navă, era a doua zi de Crăciun, iar eu stăteam ca prostul singur, aici, pe puntea principală, doar cu brăduţul nostru, aşa că plecasem să te caut, însă când am ajuns eu, Sid era deja acolo, la uşa camerei tale.
Lia: Aşa; şi?! Ce dacă?! Ce-i cu asta?! Uneori nu te înţeleg deloc! Eşti tare ciudat! Dacă nu te-aş cunoaşte, aş fi înclinată să cred că ai fi gelos. Însă te cunosc prea bine, aşa că îmi dau seama că asta-i imposibil. Ar fi ridicol! Doar nu suntem nici măcar prieteni, decât colegi de echipaj şi parteneri la cercetări, atâta tot. Aşa că vezi-ţi liniştit de treaba ta şi nu te amesteca în viaţa mea! Sunt liberă să fac ce vreau, nu ţi-e încă clar acest lucru?
Lucian: Ai dreptate, am înţeles asta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!