Serioase/triste despre jertfi, pagina 2
departele
fiecare deznădejde cere să-i jertfim ceva
orice amar este amar doar
de-i gustat
mă simt un vierme cu stindard
mărșăluind prin mărul vremii fără
niciun arc de triumf?!
nu știu de voi trăi
până la sămânță!
sunt iarăși om și nu am ce
mă caut prin buzunare, sertare, ascunzători
ce-aș putea jertfi azi
tot teatrul acesta imaginar?!
îmi țiuie urechile
mă-ntorc în vierme, măru-i amar ori
am nimerit urma târâișului meu?!
caut să ies, mai demn să mă ia în cioc o vrabie
decât să putrezesc aici, să cad împreună cu mărul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mere
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre ceas
- poezii despre vrăbii
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jertfă pentru duhul meu
Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.
Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!
Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.
M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre gheață, poezii despre trup și suflet, poezii despre întuneric sau poezii despre zâmbet
O noapte la țară
Am o inimă în lume
Care știu că mă iubește...
(Conachi)
Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniștire
Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire,
Pentru acel ce caută un trai neînsemnat!
Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat,
Și dulce este viața ce curge lin, departe
De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte!
Când inima hrănește o tainică dorință,
Când omul simte-n sânu-i o crudă suferință,
O jale fără margini, un dor fără hotar;
Când zâmbetu-i ascunde ades suspin amar
Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire,
Pierzând orice credință, oricare strălucire,
Ferice de acela ce-n tulburare-i poate
Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre fericire sau poezii despre dor