Poezii despre ironie, pagina 2
Ninge pe aleea pustie
Și ninge cu fulgi uriași
Pe aleea îngustă, pustie
Se șterg ultimii tăi pași
Ce trist, ce-amară ironie...
Sufletul meu e fără glas,
Iubirea-i o urmă pe zăpadă
Și de mai bine de un ceas
Îmi plâng durerea-n stradă.
Sunt cu-a mea singuratate
Ce-mi ține-acum companie
Un pian cântând în noapte
Formează cu fulgii simfonie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Ficior de plai
Crescut în brazdele din glie
Și alergând pe câmp mereu,
'Cercam condeiul pe-un eseu
Visând la marea poezie.
Împins și de umorul meu,
Satirizam cu ironie
În vers, cumplita tiranie
Încă din vreme de liceu.
Când văd că azi ca și 'nainte
De jos pân' la Palat se minte
Sunt revoltatul fără grai.
Eu ripostez cu pana mea
Ca un ficior, oltean sadea,
Crescut pe-acest picior de plai.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciană
(Pentru Daniela O.)
Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtășim noi oare a sorții ironie,
Pentru că deși aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simți
Și iarăși, prin miracol, de vrei să fim cuminți,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Și nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte imperfecte
[Ecou străin]
Viața ce pulsează-n jur,
încă o dată mă doboară!
Instinctual ochii-i închid,
și mă feresc
de tot ce mă-nconjoară.
Inutil în noapte strig!
Ecou metalic si străin,
se-ntoarce în mine disperat,
rănindu-mi adâncurile,
confirmându-mi angoasele.
Zi după zi mă-ntreb:
azi, ce-am să aleg?
Liniștea tuturor,
în schimbul tăcerii mele?
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul nu sună
uite că mor, spune cu liniștire
cel care moare
într-adevăr antrenat pentru faptele de pe urmă
din viața fără de moarte de
apoi intră cu pasul vioi (?!) în turma de palizi
și trece de noi - cum ne-ar șterge
din listă o gumă frenetică -
ceasul
nu-i sună făr-o ultimă urmă
de ironie spectrală, ermetică -
ceasul
de mână dreaptă de aur mai alb
decât pielița timpului
văzut ca un fruct leșinat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Nisip în clepsidre, orele torceau
nori albi de nea la tâmpla mea.
Vis de noapte, în leneșa tinerețe
ironie cu imagini glumețe.
Și eu ca toți năucii,
pierdut, căutând cauza metafizică
a trecerii mele
prin nisip de grohotișuri
și de clepsidre sparte de timp.
Îngăduită putere a cuvântului
semnificație oferită
la o anumită etate,
cădere spre eternitate.
Așa, într-o doară,
o rază a raiului
cuprins de spaima
că n-ajung la ora,
înțelegerii perfecte.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aruncă din mână
cărțile și-și șterge o lacrimă gândindu-se
că o să aibă noroc în dragoste cum zice
o vorbă
veche și zâmbește ironic strângând
țigara în colțul gurii boțite ca un sac
în care au fost aruncați dinții galbeni
și rari de reușeai să-i numeri deși ținea
gura
închisă când îmblânzitorul de cărți ține
cu orice preț să piardă ca o ironie a sorții
are un dar acasă mult mai prețios decât
potul de pe masa de joc cu postav verde
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul meu
M-am trezit în mijlocul meu!
Val din obrazul drept... val din obrazul stâng...
Pe vârful nasului inima își caută un stup
cu fruntea la palmă
să nu-și vadă îndepărtata apropiere.
Ce ironie!
Îmi trec mâna prin degete!
Dinții mi-au înflorit... Sunt treaz!
Sunt treaz în mijlocul meu
cu timpanul pe cer răsunând însorit
cu urechea sub mânecă ce ascunde-un sfârșit
cu brațul brățară la gât răsuflat
și în mijloc cu mine
adormit și mirat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători binecuvântate!
Vă fie diminețile senine
Și primăvara să vă intre-n case,
C-un gând curat de bine de la mine:
Fie-vă Sărbătorile frumoase!
Așa, blocați de neagra pandemie,
De de după uși, cu masca pe figură,
Să-i facem în necaz cu ironie
Covitului, c-o lovitură-n gură.
Să-i arătăm, cumva că nu ne pasă,
Să crape de necaz și plin de ciudă,
Să dea ocol pe-afară, lângă casă
Și, cum ne veselim, să ne audă.
S-o ia la sănătoasa, să se ducă,
Unde-a-nțărcat mutu o iapă chioară,
Să calce-n drumul său, pe coji de nucă
Și pentru totdeauna să dispară.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Janet Nică, la vol. "Șarmant april" (sonete)
Când te-am citit, pătruns de gelozie,
Simțeam în mine marea umilință.
În versul tău vedeam o biruință
Și har dumnezeiesc de poezie.
Mă năpădea fărâma de credință
Că și talentul meu putea să fie
Un adevăr născut din ironie
Și o izbândă-n marea neputință.
Am scos batista lacrimei plăpânde
Lăsând obrazul să-și prelingă firul
Spre rădăcini de-a pururea flămânde
Din care răsări-va trandafirul
Care să-mi dea în marea cutezanță
Deschideri spre culoare și speranță.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!