Epigrame despre invidie, pagina 2

Pe blândul soare ce mă cheamă
Să-i spun drum bun, că el e sus,
Îl pizmuiesc, de bună seamă,
Că pe-nserat va fi-n apus.

Copilul vesel cum i-e soiul,
C-o raţă înota, din plastic,
Găina s-a crucit: - Fantastic,
Şi-a luat gonflabilă răţoiul?

Tai doi porci, dar ce folos,
Sunt cuprins de jenă:
Căci oricare eschimos
Taie o... balenă.

În smârcurile sufletului său
Cresc numai buruieni otrăvitoare -
De-aceea-i şi firesc să fie rău:
Parfumul trandafirilor îl doare...

Ca scriitor, vă spun aceasta,
Mereu îmi invidiez nevasta;
Câte "metafore"-mi găseşte
Atuncea când mă cicăleşte!

Eu îţi declar de la-nceput,
Fără invidie sau ură,
Eşti primul care ai făcut
Portret dintr-o caricatură.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Balet superb pe muzică andante,
Iar prima balerină, numai "poante"!
Mă întrebam pivind spre ea prosteşte:
- De unde, Doamne iartă, le găseşte?

De când şi-a cumpărat cercei
(Destul de lungi, şi-un pic cam grei),
Aude bârfe-ntre femei:
"Tot e ceva de capu' ei!".

N-am nevoie-n viaţă de armură,
Nu stârnesc în oameni primitivul,
Patimă, invidie sau ură...
Stau şi mă întreb: care-i motivul?

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Citate celebre (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mică fiind, privea un băieţel,
Şi-atâta şi-a dorit ce-avea doar el,
Încât, ajunsă la maturitate,
Chiar din belşug şi-a luat pe săturate!

<< < Pagina 2 >

invidie