invidia

Invidia şi Faima

Pizma e, fără egal,
Un păcat, chiar capital;
Neputând Faima s-o-nfrângă,
Aripile vrea să-i frângă,

Sau măcar să-i smulgă pene
Ca să zboare mai alene.
Însă ştie şi-un sugar
Că efortu-i în zadar.

pamflet de George Budoi din Invidia şi invidioşii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de rai

La Voineşti -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine şi fluturi,
Felurite flori şi poame...
Şi-o minunăţie, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul şi...
Alerg după veveriţă!
Pentru prima dată-n viaţă...
Simt cum mă roade invidia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televizorul l-am lăsat

pradă disperării cu un aer serios
al omului care iese plin de traume
după ce vede materiale de prost gust
şi dezbateri lipsite de valoare
chiar îi invidia pe cei care pot fi
manipulaţi prin astfel de mijloace

lumea de la televizor e o harababură
întunecoasă din punct de vedere moral
plină cu manechine şi snobi cu buzele
ţuguiate care au convingerea că atrag
ochiul cetăţeanului cu televizor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bun

Acestei cărţi în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieţii mele ţintă?

În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?

- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleştar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,

Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiţii toţi din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!

poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Când viaţa ţi se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ţi uneşte,
Spre răsărit priveşte,
Respiră-adânc şi spune,
Timid, o rugăciune.

Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiţi, sătui!",
Respiră-adânc şi spune,
Mai bine-o rugăciune.

Când fericirea, parcă,
Uşa ţi-o tot încearcă,
Dar pragul nu ţi-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc şi spune,
În urma-i, rugăciune.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de crin

Cu ochi negri şi haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.

Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet şi lumină,
Îmi vreau inima senină...

Arde-n colţ uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...

Adevăr... cu siguranţă,
Însă eu păstrez distanţă
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia omoară

de cele mai multe ori
încât hotărăşti să tragi
un joint la şmecherie
să-ţi scoţi neuronii din letargie
poate prăjeşti un smac
consumând chibriturile
sustrase de pe aragazul
care este legat la o brichetă
tragi un carpaţi învelit în hârtie
camel sau marlboro
îmi citeşti ultima poezie
îţi plesneşte o venă în cap
este furia omului complexat
nu poţi, nu înţelegi, nu vrei
eşti nihilist invidios

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

chiar şi atunci (mai ales atunci) când ţi se pare că

toţi zeii te-au părăsit - închide ochii apoi deschide-i larg

chiar dacă un înger de serviciu (paznic) rămâne lângă tine –
răspunderea lor nu este egală cu obişnuita noastră
solidaritate comună

pizma şi invidia le sunt necunoscute de aceea înainte
de a ridica glasul împotriva judecăţii divine inspiră adânc –
gândeşte-te la adevăr milostenie şi frumos

şi la nimic altceva – că nu-ţi este dat mai mult decât mai mult

poezie de Magdalena Wegrzynowicz-Plichta din Artefakty (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi invidia muzele care plâng

Muze dănţuitoare sunt oriunde
dar mai multe sunt în codrii României.
Ridică ochii la cer, le vei vedea,
le vei atinge cu sufletul pur.

Ai simţit mirosul brazilor
după care eu am tânjit o viaţă?
Ai auzit ciripitul privighetorilor de dimineaţă?
Ce dulce fior! Un izvor
şipotind printre pietre, cu dor
sub soare blând licărind.

Nimic mai sfânt.
Armonie pentru spirit,
mângâieri pentru suflet,
o mână de ţărână să mai simt.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta

A fugit în zori frumoasa
Cu un crai necunoscut
În adâncuri de ţinut
Dincolo de Ruginoasa

Şi-a rămas, ce panoramă
În afişe pe pereţi
Nunta cu ţiganii beţi
Într-o toamnă de aramă

În zadar au pus iscoade
De cu seară pe la garduri
Şi pe slove dau cu farduri
Că invidia tot roade:

Din prestij, din coroniţă
Nu pui zvonului zăbală
Că din tot ce-a fost cu fală
Nu mai e nici rămăşiţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!