intre

Între el, Dumnezeu şi timp

întotdeauna am ştiut că
omul minte din cauza prostiei lui
şi asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează şi o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
ştiu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a ştiut că
între el şi celelalte lucruri
există minciuna
şi că se împarte între el, Dumnezeu şi timp

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul

Între acum şi acum,
între eu sunt şi tu eşti,
cuvântul pod.

Intrând pe el
intri în tine:
lumea conectează
şi închide ca un inel.

Între un mal şi altul
există întotdeauna

un trup întins:
un curcubeu.

Eu dorm sub arcadele lui.

poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca trupul între două aripi

E depărtarea între noi
Ca trupul între două aripi
Ca marea între două ploi.

poezie de Nicolae Dragoş din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii

Tu ştii.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Şi-i gol în cârma
Cu răspunsuri.

Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absenţă
Şi-i stinsă vina
Cu neputinţe.

Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (1 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între eu şi fitecine

Nici nu ştiu cum e mai bine,
Nici nu ştiu cum e mai rău,
Pogorâm cu toţi în hău,
Cu minţi grave, iacobine.

În urlete leonine
Şi-n dangăt de zurgălău,
Nici nu ştiu cum e mai bine,
Între înger şi călău...

În zumzet de violine
Şi-ntre aripi de ceahlău,
Între ciocan şi ilău,
Între eu şi fitecine...

Nici nu ştiu cum e mai bine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din necesitate de echilibru

Aruncat de univers pe pământ,
înger şi demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
şi privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment şi raţiune,
între plictiseală şi dorinţă,
între nesaţiul viziunii lăuntrice
şi neajunsurile realităţii,
între,, a face" şi,, a spune",

conştient că orice extremă este insuportabilă
şi profanează ideea de echilibru,
în această echivalenţă de vid,
între golul inimii şi golul lumii,
încercai schimbul între dăruire şi primire
pentru a nu cădea în extreme.

Cu zările pe umăr
şi vântul de căpăstru,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri emotive

Peste provocări şi manii
Peste obsesii şi ostentaţii
Să stabilim intrinsec
Degrabă şi afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane şi oameni
Între fiinţe şi făpturi
În domeniul practic
În mod realist şi destoinic
Pe traseul conştiinţei
Relaţii pure şi imaculate
Ca între sisteme simpatice
Şi cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole şi sincope
Peste prăpăstii şi hăuri
Între suflete şi suflete.

poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt acasă între zi şi vis

Mă simt acasă între zi şi vis,
unde copiii-ncinşi de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se aşează
şi locu-i luminat de focu-aprins.

Mă simt acasă între zi şi vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
şi fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.

Şi într-un tei iubirea mi-am închis;
şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă iar,
în crengi nenumărate,
şi iar veghează între zi şi vis.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce îţi scriu acum?
Pentru că întunericul a devenit tăios
Şi fiecare clipă-i împărţită,
Între pragul de sus şi pragul de jos
Între viaţa prezentă şi cea irosită.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că dorul de tine e o lege nescrisă
Şi oricât aş vrea să nu-mi pese, îmi pasă,
E ceva între vis şi-o clepsidră aprinsă
Un surâs al durerii, sau poate-o grimasă.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că am inima prinsă,
Între cer şi pământ şi totuşi, îmi pasă!

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!