Epigrame despre infinit, pagina 2

Eu, care am o fire pătimaşă,
Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea.

Eu, care sunt o fire pătimaşă,
Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea!

Adeverind c-a mea chenzină
E-un artefact indefinit,
"Bolidul" nu-mi e pe benzină,
Ci pe... butuci, la... infinit...

pilă: Un nimic ce sparge ziduri,
Cheie pentru infinit;
(Dacă n-o aveam, fiţi siguri
Că nici nu m-aţi fi citit.)

Un dac, căzut de pe Columnă,
S-a ridicat... spre infinit
Cu un sărut Daciei mumă
Într-o tăcere... de granit...

madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de granit -
Zbor spre infinit;
Oameni de zăpadă -
Baltă în ogradă.

Aici s-a făurit anostul
Miraj al unei "vieţi" mai drepte
Şi tot aici aşteaptă prostul
La infinit, să se deştepte.

Probabil fi-voi fericit
Atunci când eu voi fi pornit,
Din prezentul mărginit
Spre neantul infinit.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dus în infinit,
Văzându-i, ar fi spus,
N-au fost pe când nu s-au zărit,
Azi îi vedem şi nu-s!...

Dacă doriţi autograf,
Sunt simplu de găsit,
Căutaţi un fir de praf
În infinit.

<< < Pagina 2 >

infinit