infam

Umbra

era cât se poate de impersonală
întoarse capul şi-mi vorbi
mi-a copiat imaginea
spunea ceva de freud
cu vocea răguşită de la berea rece
jucase infam un rol
dintr-o piesă de beckett
purta pălărie şi loden
sorbea vânt cu nesaţ
avea faţa stoarsă de soare
ne uitam la dansul uliului
şi simţeam mâna rece a umbrei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

XL

La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creştini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Şi-un cap deştept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.

O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaşte noaptea gropii
Şi de-ai veni şi-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ţi tulburi legea ta.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caverne

Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parşivă şi un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniştea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie şi îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lecţie de istorie

Pe drept cuvânt, e prea revoltător,
Cu mult sub demnitatea omenească,
O-ntreagă naţie să se spetească
Spre îmbuibarea unui dictator!

Năpasta nu putea să dăinuiască,
Iar într-o zi destoinicul popor
Scăpă de-acel infam conducător
În manieră frustă, românească...

Stăpân de-acum pe-avere şi destin
În singulara lui DEMOCRAŢIE,
Norodul prăznuieşte un festin

Şi cântă, joacă, plin de bucurie
Că-n loc de-un singur despot carpatin
Sunt astăzi între-o sută şi o mie!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de plăceri

Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Şi părăsită apoi
În griji şi cu nevoi.
Cu viaţa o duceam greoi
Rămasă în braţe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viaţa mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.

Sunt vânzătoare de plăceri
Şi în taina unei seri
Îţi dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Şi-n trupul meu îl port.

Când stele se aprind pe cer

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN DEFECT (I-J)
Imoralii consideră moralitatea un defect.
Impertinenţii consideră buna-cuviinţă un defect.
Impostorii consideră că a fi corect este un defect.
Impudicii consideră pudoarea un defect.
Oamenii incorecţi consideră corectitudinea un defect.
Oamenii indecenţi consideră decenţa un defect.
Indiscreţii consideră discreţia un defect.
Infamii consideră că a nu fi infam este un defect.
Infatuaţii consideră modestia un defect.
Infidelii consideră fidelitatea un defect.
Infractorii consideră respectarea legilor un defect.
Ingraţii consideră recunoştinţa un defect.
Oamenii insensibili consideră sensibilitatea un defect.
Oamenii insolenţi consideră politeţea un defect.
Interlopii consideră respectarea legilor un defect.
Oamenii intoleranţi consideră toleranţa un defect.
Intriganţii consideră că a nu fi intrigant este un defect.
Cei inumanii consideră că a fi uman este un defect.
Invidioşii consideră că a nu fi invidios este un defect.

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulţi duşmani şi mulţi argaţi
Ai regatului infam
Dar tăria câştigată
Din Scriptură şi slujire
Ne-a purtat spre biruinţe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am şovăit pe cale
Domnul vieţii-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viaţa de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri şi-ncercări

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian şi Misterele Eleusine

Dar când s-a văzut în mijlocul întunericului,
în adâncimile înfricoşătoare ale pământului,
într-un grup de greci păgâni,
când chipuri fără trup apăreau în faţa lui
în cearcăne de lumină,
tânărul Iulian şi-a pierdut pentru un moment cumpătul:
într-un impuls din anii lui pioşi
şi-a făcut cruce.
În clipa aceea vedeniile au dispărut;
halourile s-au îndepărtat, luminile s-au stins.
Grecii şi-au aruncat priviri pe sub sprâncene.

Tânărul a întrebat: " Aţi văzut miracolul?
Mi-e teamă, prieteni. Vreau să plec de aici.
Aţi văzut cum au dispărut demonii
în clipa-n care am făcut sfântul semn al crucii?"

Grecii au chicotit dispreţuitori:
" Să-ţi fie ruşine, ruşine să ne vorbeşti aşa
nouă, sofiştilor şi filozofilor!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum în secolul douăzeci şi unu...

acum în secolul douăzeci şi unu,
când viaţa a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăşi,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranţei a ieşit în fugă pe geam
şi noi ne uităm cruciş unii la alţii,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiţi spre viitor
ca şi cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă ţară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul goneşte nebuneşte spre autodistrugere.
toate imperiile şi-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat şi conştiinţele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viaţa de apoi,
în măreţia şi laşitatea ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!