ineficient

Cenuşa destinului

Nu cred în destin
nu mă interesează smiorcăielile
oamenilor superstiţioşi
sau planurile unui D-zeu fixist
eu i-am transformat destinul
în cenuşă.
D-zeul meu mă iubeşte
necondiţionat
şi are obligatoriu simţul umorului
că altfel nu rezonez cu El
nu mă regăsesc
în planurile Lui
doar sunt de capul meu
liberă
şi riscă să-şi piardă
creaţia
iar El în marea lui înţelepciune
nu-şi permite să fie ineficient
şi să piardă timpul
singura Lui constantă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar patru moduri în care un grup conducător poate cădea de la putere. Ori cedează unei cuceriri din exterior, ori guvernează atât de ineficient încât masele se revoltă, ori permite apariţia unui grup de Mijloc puternic şi nemulţumit, ori îşi pierde încrederea în sine şi voinţa de a guverna. Aceste patru cauze nu se manifestă, de obiciei, individual, ci sunt prezente, toate patru, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă o clasă conducătoare le-ar putea ocoli pe toate, atunci ea ar putea rămâne la putere definitiv. În ultimă instanţă, psihologia clasei conducătoare însăşi este factorul determinant.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea nopţilor

toate cărţile pe care le citesc au trecut prin mine,
au crescut, au înflorit
şi au căzut în lume să o facă mai frumoasă
dar lumea nu poate să iasă din stereotipuri sau poate că nu vrea
e mai comod să treci prin aceleaşi hârtoape
decât să faci potecă nouă
între o naştere şi o moarte e doar o viaţă
plină sau goală dar trăită
petrecută prin deşertul de cenuşă
şi prin marea lacrimilor
amară ca uitarea
şi grea ca istovirea
cerurile se deschid lăsând stelele la fereastră
la fel ca baierele pământului
al cărui plânset se pierde uşor tremurat
nu întotdeauna vasele cu apă
devin vase cu vin scump
iar cuvântul se pierde în lume
neascultat. nedorit.
iubire. adevăr.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multă ezitare înainte ca cineva să se dedice total unui scop, unui vis. Mai mult, sunt şanse mari ca omul să dea înapoi, să fie ineficient în multe dintre acţiunile sale. Dar în toate iniţiativele şi actele de creaţie funcţionează un adevăr elementar, a cărui ignorare ucide multe idei şi planuri splendide: acela că atunci când cineva se consacră unei idei, şi providenţa se mişcă în aceeaşi direcţie! Şi încep să se petreacă tot felul de lucruri, care nu s-ar fi produs altfel şi care ajută împlinirii scopului. Un întreg lanţ de evenimente neprevăzute pornesc de la acea decizie de a merge înainte, fie ce-o fi! Incidente, întâlniri, oameni şi sprijin material – lucruri la care omul, la început, nici nu a îndrăznit să viseze –, toate îi vin în ajutor. Orice faci, să visezi că poţi face şi începe să faci!

citat celebru din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idolatrie (3)

nu-mi mai fac semnul crucii dimineţile
a devenit un gest reflex să-mi trec prin păr mâna
mă scutur de ale tale/ fac tot posibilul
să exclud calea de întoarcere

azi toamna şi-a pierdut intimitatea
mult prea stridentă lumina gutuilor galbene
crizanteme îşi rătăcesc visul
în văzul neiertător al cosmosului

şi nu mă pot privi în icoane/ mă sperii şi fug
dihanie ieşindă în afara timpului... fără de urme...
fără de lume... fără habitat

când diabolic dantela rochiei îmi sabotează feminitatea
îmi întorc spatele/ amputez amintirile... încă o zi să mai apuc

mersul se sparge în oglinzi diforme
bunăoară noaptea aceasta ineficient învelind o rană
mă amestec în colţii pădurii cu trunchiuri mute

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii azi

Am tot mai mult convingerea că poezia-i demodată,
uitată-n superficial
ca şi cum ei, ăi, autorii, ar fi un fel de nimeni, ori neisprăviţi,
nişte bieţi versificatori
idealişti, fără de judecată,
ce scriu aşa câte ceva, aproape teatral,
departe rău de realitate, chiar smintiţi
-aşa cum s-a şi demonstrat de atâtea ori-
căci lumea nu mai are niciun gust de versuri,
e atât de complicat
şi ineficient,
o vorbă goală, o neseriozitate;
cum te-ai sili să dai ce ştii, când nimeni nu-i, n-ar asculta, un fel de impostori
şi ai trăi 'ntr-un turn de fildeş, un palat,
cum ultimul ajuns, un decadent,
o banalitate.
Se pare că e un cerc închis,
în care liricii se citesc între ei, sau nu,
mai mult se laudă –cât, cred că-n avantaj le este,
să aibă fiecare-n parte, la rându-le, vreo apreciere-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!