Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

indestructibil

Toate rezultatele despre indestructibil, pagina 2

Depresie nocturnă

Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viața
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleași incantații sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuția spre copilărie
adesea mă învingi în discuții
mă prefac un timp că opun rezistență
Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minții se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire

Eu, azi, ți-aș spune totul
Vreau să pun în mintea ta
Un gând prea greu. Nu vreau.
Dar îți spun: dețin secretul.

Tu tremuri toată, inima suspină.
E un adevăr prea crud
Pentru un suflet fin
Dar așa, noi ne unim
Indestructibil, în lumină.

De astăzi, tu, știi totul
Ești înger, ești regină,
Ți-am pus în sufletul frumos: păcatul,
Mai bine dispăream, demult,
Și așa, tu te iubeai cu altul.

Acum suntem pe veci, legați...
Azi îți murdăresc, cu gândul,
Și sufletul, și trupul.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Și ce-i cu asta?

E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-și împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumești, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioși cum se duce totul de râpă,
cum speranțele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate și zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simțit și recunoscut fie și numai subconștient și de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din brațe,
nereușind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
și atunci, se mulțumește numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te stimez, Milady

Pentru că mă respecți! Simplu, firesc, necondiționat!
Pentru că, niciodată nu m-ai uitat, sfidat, ignorat, respins
și, indiferent cât de excesiv mă abat, uneori,
din drumul meu, tu îmi accepți, nelimitat, crezul!

Pentru că mă cerți când greșesc: tandru, consonant, util!
Pentru că-mi ești alături, oricât m-ar detesta ceilalți
și mă iubești cum sunt și cum aș putea fi
dar îmi primești critica, fără mofturi și prejudecăți!

Pentru că îmi adori calitățile sincer, politicos, credibil!
Pentru că, deși nu mai vreau să fiu acolo unde ești tu,
totuși, mă prețuiești concret, indestructibil,
din toată inima, libertatea, loialitatea, cugetul, credința!

Pentru apetența dreptului tău la permisul de Port-iubire!
Pentru normalitate și speranță! Pentru entuziasm
și abilitatea ta infailibilă, pliabilă, de antrenor distins
al competiției mele solidare și legitime, pe Pământ!

[...] Citește tot

poezie de (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit

sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui și răului
sap neîncetat să aflu izvorul conștiinței mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumusețea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi și neliniști,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu obosește în silința sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creație
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost și nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost și eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Sandy Bates: Cu puțin timp în urmă, de fapt chiar înainte să mor, eram pe masa de operații și încercam să găsesc ceva de care să mă agăț, știi... pentru că atunci când ești pe moarte, viața devine brusc extrem de... palpabilă, de reală, iar eu căutam un sens pentru tot ce mi s-a întâmplat și brusc mi-am amintit de o zi minunată de primăvar㠖 era duminică și vara era aproape. Și-mi aduc aminte că în acea dimineață am mers cu Dorrie la o plimbare prin parc, apoi ne-am întors în apartament. Stăteam așa, pur și simplu, iar eu am pus un disc cu Louie Armstrong, cântecele cu care am crescut... Fermecător!... Apoi mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Dorrie cum stătea acolo și brusc mi-am dat seama ce frumoasă era și cât de mult o iubeam. Și... nu știu, a fost așa, un amestec din toate, muzica, boarea de vânt, și felul acela în care mă privea Dorrie. Și pentru o clipă totul părea să se îmbine perfect, aproape indestructibil. Ciudat, acea secundă în care privirile noastre s-au întâlnit m-a emoționat profund.

replică din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Doina-Maria Constantin

În tine tunurile antice par să spună încă nu

Între vulgaritate și Eu
se înalță al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale orașului
ce pernele-și suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorința ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferințele,
care suferințe nu sunt
și va fi noaptea cea mai dulce între nopțile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
și luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi și amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
și triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simți un pic mai bine...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apusul întârzie, apoi...

E seceta
Sau... Simți ceva?
Nici ei.

Le pare rău?
Ragretul insuflă valoare vieții lor?
Nici Disperare...
E seceta

un fir de iarba s a uscat...
Cum? Sa i spun "firul"?!
Nu i posibil, fiindcă totu i posibil.

Original, libertin nu tocmai.

Libertate?
orizont necuprins, chiar la îndemână... Zici?

Seceta, tot e seceta.

[...] Citește tot

poezie de (15 iulie 2022)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Articole culturale referitoare la indestructibil


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook