incendiu

Noi, copacii

Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu ştiu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând

Şi vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare

Şi va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toţi din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu la duminica cea repede

Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge şchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O şi cât de repede
arde
Doamne
acest

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă n-ai, căci loc mai sigur

Teamă n-ai, căci loc mai sigur
Ca la mine altul nu-i -
Ca să nu ne fure nimeni,
Uşa camerei o-ncui.

Vântul casa n-o dărâmă
Oricât ar sufla de tare;
De ţi-e teamă de incendiu,
Iată, suflu-n lumânare.

Iar acuma să-mi îngădui
Să te strâng în braţe bine -
Că răceşti uşor, iubito,
Dacă n-ai un şal pe tine.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela iubirii...

Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.

Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?

Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreaţa mea iubire.
Acum e praf şi scrum!

Aş vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara timpului...

Vecinul meu de la etajul şapte,
are o maşină de găurit liniştea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.

Toţi vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu şi în durerea altora.

Vecinele: blonde, brunete, roşcate, chele,
au amanţi..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.

Şi ele şi ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp şi de ger.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nefericit

nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele şi lună
timpul devine tiran aspru şi zdrobitor.

nefericirea distruge reflecţii albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofileşte mintea ca florile-n glastre
muşcă din vraja cerului infinit.

nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenuşe semeţii de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.

nefericirea are toate faţetele dure
se cuibăreşte des în suflete de săraci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii lui Saadi

Dimineaţă-am vrut să-ţi aduc flori plăcut mirositoare;
Dar fiind prea multe fragilele roze, roşii la culoare,
Eşarfa de la brâu abia le-a putut cuprinde, strâns înnodată.

Legăturile-au cedat. Trandafirii au prins să zboare,
Şi, luaţi de-un proaspăt vânt, au căzut în mare.
Purtaţi de valuri, nu se vor mai întoarce niciodată.

Un incendiu pe-obrajii mării, o îmbujorare.
Rochia-n seara asta păstrează-un miros de sărbătoare...

Apropie-te de mine. Simţi acea ofrandă parfumată?!

poezie de Marceline Desbordes-Valmore, 1786 -1859, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ceruri când urci

Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheaţă privirea şi sângele sudic, şi gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec şi-ţi sărut paşii sfinţi de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în braţele Névei.

Spre ţărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi ‘ţí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâşie-ntúnecul nopţii.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

III

"Jur că această femeie mi-a frânt creierul,
Pentru că iese şi vine ca un glonţ nebun..."
Gonzalo Rojas

Această fată nu este glonţul nebun al lui Gonzalo,
Nu este glonţul care intră şi iese,
Nu este glonţul care explodează
Şi muşcă
Şi rupe fructul, carnea, osul, steaua.
Când o priveşti,
E o oglindă rece,
O piele care apără un incendiu,
dezastrul,
nimicul.
Fata aceasta mă lasă să înot în apele ei,
să mă scufund în umedul ei,
şi eu mă las purtat
ca un speolog,
ca un scafandru
care coboară în gol.

poezie de Cristian Marcelo, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!