imoralitate

Civilizaţia, pentru toţi cei ce nu sunt civilizaţi, poate să pară, ba chiar pare adesea, drept corupţie, imoralitate, lipsă de principii, cinism.

Alberto Moravia în Dispreţul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarului nu i-a convenit că nu am primit cu umilinţă şi recunoştinţă rangul meu de kammerjunker. Pot fi supusul împăratului... dar slugă şi măscărici nu voi fi nici împăratului ceresc. Şi ce profundă imoralitate în moravurile ocârmuirii noastre!

Puşkin în jurnalul său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă din antichitate, bani, averi cu termen lung ori scurt de valabilitate s-au făurit şi din imoralitate, dar niciodată prietenii durabile, adevărate sau experienţe admirabile, minunate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elementul de imoralitate necesar pentru ca un act dăunător să fie considerat drept criminal de către opinia publică, este vătămarea acelei părţi a simţului moral care constă în sentimentele altruiste fundamentale, mila şi probitatea.

Raffaele Garofalo în Criminologie (1885)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba au unii faimă, popularitate dacă a lor conştiinţă se scaldă ca o scroafă sătulă de tărâţe într-o mlaştină de infidelitate, imoralitate! Ca sufletul să fie plin de jovialitate, ei trebuie să se trezească subit la realitate şi să ducă o viaţă de calitate, în tămăduitoare puritate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii invocă des demnitatea lor atunci când vorbesc şi întotdeauna când DNA-ul îi prinde cu fapte de corupţie (ex. Viorel Hrebenciuc, deputat PSD)

Câtă imoralitate!
Eu le-o spun acum pe şleau:
Vorbesc des de demnitate
Tocmai cei ce nu o au.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (21 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea faptului că un mare autor a plagiat este echivalentă cu desacralizarea unui zeu când afli că se face vinovat de mari păcate omeneşti: adulter, crimă, cruzime, curvie, duşmănie, imoralitate, invidie, răutate, răzbunare, trădare, trufie, vanitate, viclenie etc.

aforism de George Budoi din Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (17 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 67

De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezenţă,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecenţă?
De ce obrazul să-şi sulimenească
Să pară mort, când faţa lui e vie
Şi frumuseţea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când şi Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puţin îi mai revine.

De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogaţii avea în vremi uitate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice prost are şi un dram de inteligenţă, aşa cum chiar şi geniile au măcar un dram de prostie. Două exemple de prostie şi imoralitate a unor genii: Albert Einstein (Premiul Nobel pentru Fizică în 1921) şi-a părăsit soţia lăsând-o cu un copil handicapat şi s-a însurat cu vara lui; Bertrand Russel (Premiul Nobel pentru Literatură în 1950) a avut relaţii sexuale cu soţia fiului său, căruia i-a distrus astfel căsnicia şi i-a adus nebunia.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (15 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cunoaşterea adevărului este important să-l avem, nu din ce impuls l-am căutat, pe cel care l-am găsit. Dacă spiritele libere au dreptate, spiritele legate n-au dreptate, indiferent dacă primele au ajuns la adevăr prin imoralitate, iar celelalte au stăruit până acum în neadevăr prin moralitate. De altfel, nu ţine de natura spiritului liber că acesta are păreri mai juste, ci mai degrabă că s-a eliberat de tradiţie, fie cu noroc, fie cu un eşec. De regulă, o să aibă totuşi de partea sa adevărul sau cel puţin spiritul de cercetare a adevărului; el pretinde argumente, ceilalţi – credinţă.

citat clasic din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!