Poezii despre imbratisarea, pagina 2
Îmbrățișarea e precum un transplant
știu că nu crezi
dar prin îmbrățișare îți poti dărui inima
acum ce mă fac cu inima ta
mă arde se zbuciumă
ar vrea să-mi găurească pieptul
nu-i place să fie închisă
are momente în care nici nu vrea să bată
de teamă să nu o aud
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul val
Aș vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranță
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val
în sunetul catifelat al petalelor roșii,
să nu-i las,
în ignoranța lor,
să fure raza din nori,
îmbrățișarea infinitului,
și sărutul cu aroma iernii din mine...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea
cum ar treui să supraviețuiască
bătrânii când ramurile din jur
nu-i îmbrățișează?
ei ar trebui să se țină
împreună să bată din unghiuțele-acoperitele
cu, fine, ciupercuțele ranforsării
și să necheze să pară
că numai așa ar trebui să se scrie istoria
unor ierburi mult mai înalte decât
ființe atât de prost rumegate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe
clipe revarsate in
palma timpului
scotocesc in adancul
inimii tale
te caut in imbratisarea
vantului
in lumina care
se lipeste de mine
in pasarea care brazdeaza
cerul sufletului
in zborul gandului
te caut peste tot
si te gasesc pretutindeni.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aș fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrățișarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aș fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!
De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Șiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aș ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aș stinge...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea soarelui
În ochii tăi arde iubirea
Sub aprins-a cerului văpaie.
În glasul tău este chemarea
Tinereții trecătoare.
Privesc o rază cum coboară
De sus și fruntea mi-o sărută.
A soarelui ce împrumută
Privirea ochilor tăi dragi.
Îți simt a ta îmbrățișare,
A dorului nespus anume...
Cum regăsindu-te pe tine
Dând vieții mele un nou nume.
poezie de Maria Ciobotariu (20 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am îndrăgostit
de o dansatoare de flamenco
sub cerul sidefat s-aprinde
un jar din inimă urcă în ochii
albaștri spre ea îi îndrept
apoi fac și primul pas în ritm
nebun andaluz am greșit
rămân înlănțuit pe veci
de trupul ce dansează îndrăcit
îmbrățișarea ei mă duce-n iad
iar buzele ei roșu carmin
suflă în vântul ce mă strânge
cenușa iubirii se risipește
în ritmul castanietelor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrățișarea albă, de fildeș.
Ieșind de sub tiparele îngăduinței,
brățară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.
Pășind prin fereastră cuvintelor
îți voi spune asurzitor
că am credință într-o
oboseală a dragostei.
Ca și cum cineva ar sta la pândă
și-ar spune - gata, ajunge,
acum încercați altceva...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de gândul tău alergând prin lumină mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
nici de îmbrățișarea ta flăcără
de liniștea în care îmi ucideai fricile mi-e dor
nu de roșul viu aprins în toate nopțile respirate lângă tine mi-e dor
ci de glasul tău răpit de îngeri geloși
nu pe tine te caut femeie
iubirea ți-o strig din rărunchii universului
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutători în dragoste pe Internet
Vreau să ne tutuim,
email-urile tale sună ciudat de precis,
folosești puține cuvinte, însă la obiect,
blândețea ta îmi dă încredere,
speranțele tale îmi dau speranțe,
nădejdile tale se vor metamorfoza!
Tu... nu ești tu?
Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns.
Bizar, dar e plină de căldură,
e la locul ei,
singurătatea ta îmi umple sufletul,
nu mai sunt singur,
înconjurat de persoane care mă iubesc.
Nu mai sunt singur!
Îmi place îmbrățișarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima, vorbele tale îmi arată o altă fațetă!
Dară tu, nu ești tu.
Căutăm speranțe neîncetat... te-am găsit?
Te-am găsit virtual într-un moment vital?
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!