Poezii despre imaginar, pagina 2
Și dacă...
Și dacă într-o zi nu voi mai fi
Vei bea cafeaua singură?
Imaginar, voi fi lângă tine.
Să nu exagerăm...
Nu vei vorbi de una singură,
Doar așa, dacă din greșeală
Vei vărsa o picătură de cafea
Te vei gândi că era bine
Să fie pusă în două cești...
Și dacă vântul va deschide o ușă,
Te vei uita să vezi dacă vin?
Hai... fii veselă, nu s-a întâmplat nimic
Sunt aici, lângă tine...
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
și dacă intr-o zi
nu voi mai fi...
vei bea cafeaua
singură?
Imaginar voi fi lângă tine.
să nu exagerăm...
nu vei vorbi de una singură,
așa doar,
dacă din greșeală
vei vărsa
o picătură de cafea,
te vei gândi
că era bine
să fie pusă in două cești
și dacă intâmplător,
vântul va deschide o ușă
te vei uita
să vezi dacă vin?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectru potențial
Dacă timpul
E imaginar
Și spațiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative și echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Și poziție certă
Dacă suntem conștienți
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioși și inteligenți
Prevăzători și creativi
[...] Citește tot
poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie
Ai învățat să gândești timpul
ca pe o plantă
pe care tu
- grădinarul imaginar -
o poți cultiva
în mii de soiuri posibile
te-ai obișnuit să mă cunoști aceeași
- fără început, fără sfârșit -
- o frază a cuvântului
în care tu să poți pune
toate semnele de punctuație
și încă mai crezi
că dincolo de golul cuvintelor
vezi procreând întreaga materie,
în timp ce eu
am presat timpul
între coperți de memorie.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicului
Bunicule, aud caii noștri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre și copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.
Aștept să vii fără caleașca neagră
și fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porți nemaivăzute
ai drumuri neumblate
și-ncâlcite...
Din toamna care a trecut
miroși bunicule de mult
a flori călduțe, galbene
de lut.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Pământ arid, vid existential
Viața este o
lăncedă baltă, apă
fetidă, eternă,
încremenită așteptare,
peisaj solar, lipsit de contemplare
ochiul zadarnic
încearcă să te anime
ascunsă - i tainic, ca o draperie, de pleoapa ochiului, orbita goală
peisaj arid, selenar,
acest vid imaginar
nicio idee nu-i mai transpare
îi este imposibil să intre în travaliu
gândului opac
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe (1917)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri stinse
Te strâng în somn,
Te-mbrățișez în vis,
Iubirea ce ți-o port
E zbor de necuprins.
Zâmbești imaginar
La semn închipuit
Și printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.
Cât ține starea asta?
Doar tu poți să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.
Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veșnic
Din cerul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănțuiți,
Două iubiri trecute peste vreme.
Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Și alergând spre al iubirii țărm,
Purtați în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.
Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieții zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
Da de unde scot
Eu deliberat
Cele patruzeci și patru
De însemnări
Cumulative și persistente
Ca să asigur permanența
Motivată de stăruință
Din cuvine asezonate
Și gândul devine stringent
Și astea-s aici
Numai un minim
Imaginar dar și viral
Mă înfioră iarăși
Gândul persistent
De a multiplica
Acel minim proteic
Până devine maxim
Benevol dar viabil
Sub presiunea
Egoului dezlănțuit
[...] Citește tot
poezie de David Boia (23 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru prietenul imaginar
veștile rele se spun cu voce scăzută
ține minte
nu îți arăta gingiile când zâmbești
nu umbla cu pantofii rupți
unghiile murdare
sau inima la vedere
privește partea plină a paharului
chiar dacă e gol
nu îți da cu parfum pe haine
nu te asorta din cap până în picioare
nu te strădui
să spui totul despre ceva
e imposibil
adevărul se află aproape întotdeauna
la mijloc
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!