Serioase/triste despre imaginar, pagina 2
Unde or fi văzut autorii aștia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuirea lor creând oameni și fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele bătrâne ca să-și trăiască imaginar dragostea de care au fost lipsite.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatura irezistibilă de sex opus e un monstru care parcurge procesul de a deveni o floare. Frumusețea feminină e o neîncetată creație, o neîncetată revoluție în jurul unui defect (adeseori imaginar) care face ca întreaga făptură să se rotească în direcția cerului.
Henry Miller în Sexus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis real, imaginar
Nu știu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuși vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuși nimic,
Vrând să mor dar totuși trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Și de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Și mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar și visul poate fi real,
Imaginar,
Și eu uit iar că am visat
Și iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuși cât de impurificat
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina urca peste coamele munților ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâșiile perforate și viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Și acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți, eventual, să fii sigur numai de un lucru imaginar. Dacă ai în față un măr sau o coadă de mătură, deja lucrurile se complică. Vine un filozof care încearcă să te convingă că mărul e de fapt un ideal transcendent, iar coada de mătură o entitate metafizică.
Mihail Mataringa (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim despre fapte, și totuși faptele există doar parțial pentru noi, dacă nu sunt repetate și recreate prin intermediul emoțiilor, gândurilor și sentimentelor. Mie mi se pare că nu existăm cu adevărat, sau că existăm numai pe jumatate, pentru că nu ne puteam înțelege pe de-a-ntregul pe noi înșine și nu puteam comunica cu lumea la nivel imaginar, din pricină că inventivitatea noastră servise unui joc politic.
Azar Nafisi în Citind Lolita în Teheran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
și dacă într-o zi
nu voi mai fi...
vei bea cafeaua
singură?
imaginar voi fi lângă tine.
să nu exagerăm
nu vei vorbi de una singură
așa doar
dacă din greșeală
vei vărsa
o picătură de cafea
te vei gândi
că era bine
să fie pusă in două cești
si dacă intâmplător
vântul va deschide o ușă
te vei uita
să vezi dacă vin?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste la prima vedere
- Dragostea la prima vedere nu este decât materializarea unui vis imaginar care ne-a bântuit dintotdeauna; sau întâlnirea unei fețe, unei figuri, sau a unei expresii perfecte, dar pe care am văzut-o sau admirat-o în alte dăți, într-un grad mai mic de perfecțiune sau în circumstanțe mai puțin favorabile.
definiție clasică de William Hazlitt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.
Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înțeleg, că m-am încăpățânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E vina mea că m-am mulțumit cu fărămituri de la ospățul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin țurțurii de cristal ai unui imaginar candelabru!
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!