iluzie

Poporan: Nu pot să plec! Sunt ancorat, în tradiţia noastră multimilenară...
Populus (nedumerit): Bine, dar uşa e deschisă...
Poporan: Ţi se pare, fiule... Libertatea este doar o iluzie...
Populus: Nu înţeleg...
Poporan: Ascută! Un erou, un erou adevărat, aşa cum sunt eu, trebuie să-şi consume zilnic, porţia sa de suferinţă. Ce dacă suntem la guvernare? Lasă să vadă oamenii săraci şi asupriţi câte îndur eu, pentru binele lor... Pentru omenire...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (calm): Ascultă! Să ştii că şi eu fac versuri... Poate chiar mai frumoase ca ale tale... Acum însă avem treburi serioase de declarat. (Tare.) În joc e siguranţa statului! Vorbim în proză! (Se uită la ceas). Mai repede! S-a făcut târziu...
Poetul: E ceasul când neliniştea devine spaimă... Când cinstea, ca nisipul, sub talpă ţi se surpă...
Lupoi: Cine eşti tu, de fapt?
Poetul: Iluzie cosmică am fost, înainte de-a fi.
Lupoi: Poftim?
Poetul: Sunt fiul nimănui, cârmuitor de vânturi... Candelă în care pâlpâie un bob de întuneric...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tina Modotti: Eu nu cred în căsătorie. (Mulţimea râde.) Vorbesc serios, chiar nu cred. Să vă explic de ce. Cred că în cel mai rău caz este un act de politică ostilă, un mod prin care bărbaţii înguşti la minte îşi ţin femeile închise în casă şi departe de calea lor, totul învăluit într-o aură tradiţională şi în prostiile normelor religioase. În cel mai bun caz, este o iluzie a fericirii - despre aceşti oameni care se iubesc cu adevărat şi care habar nu au că sunt pe cale de a-şi face viaţa un chin unul celuilalt şi, totuşi, se hotărăsc să se căsătorescă, nu cred că este nimic tradiţional sau iluzoriu. Dimpotrivă, cred că este o decizie curajoasă, radicală şi foarte romantică. În cinstea lui Diego şi a Fridei.

replică din filmul artistic Frida, după Hayden Herrera
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan (ridicându-şi capul):... Iată pentru ce mi-am luat eu masteratul în epistemologie... Dar, filozofic vorbind, ceea ce s-a întâmplat, probabil trebuia să se întâmple. O raţionalitate inteligibilă dirijează mişcarea lumii... Non-existenţa este necorporală, fiindcă nu poate fi gândită. Dar eu exist, pentru că gândesc. Exist, dincolo de orice transcendenţă! Exist şi sunt contingent cu mine însumi! Ce forme degradante poate lua uneori lupta pentru existenţă! Latru, deci exist! (Pauză). Această ontologie duce la concluzii epistemologice surprinzătoare! Dacă nu există nimic în afara existenţei, dacă aceasta este imuabilă şi nedevenită, atunci lumea noastră rămâne doar o iluzie... Va trebui să analizez noua mea situaţie în termeni raţionali. Pentru că doar gândirea raţională duce la adevăr. În teoria cunoaşterii, logosul rămâne instanţa supremă... (Pauza). Existenţa mea a intrat într-o fază nouă de evoluţie. Să recapitulăm! Mi-am găsit un loc de muncă... Sunt câine senatorial şi probabil am dobândit statut de funcţionar public... Voi fi un patruped obedient şi politicos. Altfel, aceşti vajnici cavaleri ai libertăţii mă vor pune pe liber! Câtă dreptate avea Socrate: binele sau mizeria individului sunt dependente de calitatea statului în care trăieşte...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!