Poezii despre iluzie, pagina 2
Un singur mine
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi mintea și trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-și schimbă forma din real în ideal.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi ochii și buzele
Atât mi-a rămas un chip mut și orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Și-o pipăie fără să știe ce-i.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi lacrima și visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viață
Ce s-adapă din suflarea mea.
Dezbrăcați-mă!
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecvent în improbabil
Singur
24 de ore pe zi
Reduc
sigurătatea
dintre
noi
C-o
singură
iluzie
dus-întors
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie
retina developată
a ochiului meu
îndrăgostit
minte ca un
martor ocular
imaginea răsturnată
poezie de Iulia Olar
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uni-versuri
Până și un pocnit din degete poate avea vedere la mare așa cum orice pește rătăcit în profunzimea apelor poate din degete să pocnească încântătoarea stare a tresăririi. Poezia ca substanță are forma prin care transferul clepsidrei poate fi făcut de la mic spre mare și iar spre mic așa cum marea poate fi transferată de la iluzie la înec și iar la iluzie. Când un copil sare coarda
putem spune că acea coardă râde cu sfoara până
la urechile copilului iar privitorul lor se scurge din amintire în prezent și reamintire.
Poezia frânează pasul care pământului îi fuge de sub picioare.
Prin ea umbra devine cea statică în timp ce oamenii se rotesc în funcție de lumina înțelesului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bat clopotele unei
insule care se scufundă
sunt o iluzie acvatică
în adriatica îmbrățișării tale
catren de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul dosar
Fila unu
Declarație
pe
propria
copilărie
Că
niciun
copil
Nu-i
o
iluzie
pierdută
Din
start
poezie de Costel Zăgan din Firmamentul copilăriei (11 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie
ghemuită, plânsă, abandonată
într-un colț al eternului sicriu
nici eu la capăt nu-s așa de viu...
care oare e viața cea adevărată?...
poezie de Constantin Marafet din Penumbra Trandafirului (2013)
Adăugat de Ana Maria Bentea
Comentează! | Votează! | Copiază!
DIAMANTUL
Diamantul?
Iluzie optică
disimulată,
cenușă pietrificată.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai căutat cum își caută păsările hrana
într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu brațe lungi
o femeie care-ți atinge fruntea
și spune că arzi
m-ai căutat cum își caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au țâșnit din carnea ta ca scânteile din foc
și am ars amândoi pe același rug
puteai să-nchizi ochii
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu brațele-n flăcări
m-ai căutat și mă vei căuta mereu
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurgerea
mă duc să mă scurg
zice tâmpitul
mă duc să mă... curg (?!)
zice asfințitul
și nici o altă iluzie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!