grotesc

Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui eretic

Oare Dumnezeu
presupunând că există
e la fel de trist
cum suntem noi în zilele ploioase
sau pe când supuşii-i
tânjesc după nimburile angelice
ale crestelor la zenit
ori după dansul nestematelor pe plapuma mării
când soarele se ridică-n capul oaselor
el spune un bogdaproste
şi ca-ntr-o debara personală
la adăpost de orice priviri
îşi rulează un joint
binecuvântând cortegiul de nori în robe zdrenţuite
ce-i ascund pentru o clipă spectacolul grotesc de jos.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba iarnă

Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorţit,
Ninge cu fulgi mari afară
Şi pădurea a albit.

Tremură ogoru-n taină
Şi se uită către cer
Din omăt îşi face haină
Ca să-l apere de ger.

Lacul, argintiu la faţă,
Istovit şi temător,
Sub o platoşă de gheaţă
S-a ascuns prevăzător.

Ciorile îndoliate
Adunate într-un stol
Croncănind înfometate
Câmpurilor dau ocol.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drojdia

Aceste vremuri strâmbe, de ocară
Au, totuşi, şi un merit cam grotesc:
Scot la iveală drojdia murdară
Care zăcea în Neamul Românesc.

Este mocirla unor veacuri grele
Migraţii de barbari şi venetici
Fanarioţii cu moravuri rele
Care-şi lăsară icrele pe-aici.

Noi i-am primit pe toţi, i-am ospătat
Le-am dat apoi odaia cea mai bună
Ba chiar cu unii ne-am împerecheat

Aşa ne-am molipsit noi de minciună
Şi am furat, ba chiar ne-am prostituat
Iar toate astea, astăzi, se răzbună...

sonet de Corneliu Vadim Tudor (27 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heil! (Sonet V)

Spre nopţile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu paşi mărunţi şi singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Faţada ştearsă-a României mele.
Omor cu gândul feţe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Şi asta-i ţara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne şi varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenţii.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veşnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenţii
Conduc o societate-aproape moartă.

sonet de Ionuţ Popa (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posedat

Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunşi pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munţi,
Cărunţi.

Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.

Şi simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.

Iar şerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de iarnă

Peste vârfuri cade-o rază,
Printre stâncile-adormite
Când amurgul stă să iasă
Din pădurile-amuţite.

Coame albe se-nnegresc,
Noaptea lungă amuzată
Le învăluie grotesc
De prin cer pictată.

Pe pârâu se stinge-n sus
Sunetul bizar al morii,
Când amurgul la apus
Colorează iute norii.

De pe creasta-ncovoiată,
Într-un şuier fioros
Tăvălind pădurea toată,
Bate vântul furios.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin noroi

Liniştea mi-am ales-o din noroi,
Era săraca de ea,
Doar nervi în frunzele grămadă
Şi toate ude din certuri de fricoşi.
Nici nu ştiu cum eram când le-am atins
Nu mă vroiau decât deschis
Cu mâini curate
privite cald de ochi frumoşi.
Am apucat-o cu grija unui docher
Rănit de lanţuri prin vapoare
Dar azi atent la tot ce-i dai,
M-am aşezat la mal de voci
Eram doar eu,
cu inima pierdută-n rai
Gândind la cum să mai trezesc
O linişte deja rănită de plebei
Ce te-au secat de calm
Si părăsită în mâl grotesc.

poezie de Mili Dumitru (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui criticastru

Critică tot ce-ntâlneşte, fără vrun discernământ,
Tot ce mişcă sau nu mişcă, tot ce este pe pământ.
Dacă s-ar privi-n oglindă, ar vedea că nu-i perfect,
Că mulţime de defecte-"mpodobesc" acest abject:

Că-a lui gură este strâmbă şi că nasu-i mult prea mare,
Că saşie-i e privirea, scăfârlia păr nu are,
Că urechea-i clăpăugă, iar sprâncenele-i lipsesc,
Că-a lui frunte e teşită, ochi porcini, obraz grotesc,

Că bărbia-i e curbată, groasă şi aşa de lată,
Că întrece în lăţime de zăpadă o lopată;
Gâtu-aproape că-i lipseşte, capu-nfipt direct în umeri
Şi-alte-atâtea mii defecte, imposibil să le numeri.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (24 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelulul hoţului cinstit

Rondelulul hoţului cinstit
Hoţii mari, azi nu vorbesc
Că-n pace, legea să-i lase,
Ei fiind domni de mătase
Cu un caracter grotesc...

Ei din jaf mascat trăiesc
In somtuoase vile, case
Hoţii mari azi nu vorbesc
Că-n pace, legea să-i lase.

Dar mărturii povestesc
Că ei merg pe căi retrase,
Ca şi cum de legi uitase,
De îs prinşi, ciudat muţesc
Hoţii mari azi nu vorbesc!

rondel de Constantin Enescu din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (3 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!