gravita�ia cuantic� cu bucle

Ascund vântul dorului între file
Când o să mă recitesti prin bucle...
Îti vei aduce, aminte, cât de blând,
Te-am atins, ca un trandafir, plutind.

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Petale de crini, presărate peste părul tau rebel,
Bucle de blond-şaten, bucle rebele călătoresc printre albăstrele mari
Atinge-mi odată cu părul şi privirea
Nu te mai pot scoate din mintea mea...
Eşti departe de mine, doar timpul ne va rescrie povestea în fiecare noapte
Hai să râdem... Hora s-a recompus, s-a aliniat şi râde
Suntem la mii de paşi distanţă, dar timpul nostru s-a oprit la acea clipă-n doi
Putem atinge norii în particular sau în comun
Am să te chem în fiecare vis să mă conduci printre stele
Hai să privim cerul... Suntem mai departe decât zorii luminaţi
Hai să ne sărutăm mâinile pentru dragostea nepreţuită comoară
Hai să ne Sărutăm mâinile pentru dragoste, nepreţuită comoară
Hai să ne luminăm faţa... A căzut lumina peste ochii tăi, ce-mi adâncesc lacrimile de fericire.
Hai să ne admiram în fiecare clipă Frumuseţea adierii fiorului dragostei.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vâsc

Şi când mă întorc să te găsesc
printre bucle mă rătăcesc
ca un ecou în codri
cu druide gânduri
arătănd cărări de tâmple
să înfloresc
în cercel de vâsc
cu şoapta mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio frumoase bucle, adio amor fierbinte
Eu mă despart de tine
Cu sufletul zdrobit,
Cu mai puţin amor, dar cu mai multă minte
Un altul decât mine
Va fi mai fericit!

poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

Izbindu-se de statuie,
Pasărea a scăpat din cioc
Bobul ales din pădure.
A murit tăcută,
La picioarele arcaşului
Cu bucle de piatră.

Au trecut anii.
Din pământ s-a ridicat
Un copac.
A înconjurat statuia
Cu crenguţe şi crengi.

poezie de Mariana David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contratimp

Femeile frumoase
au încurcat oglinzile
între bucle de păr
şi foile de viţă
acum caută modele
de emancipare nonstop
printre imagini
încât nu pregetă
să acceseze alte decolteuri
până la stadiu de nuduri
din reviste simandicoase
de unele singure
fără sfatul exegetului.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este timpul? E oare un şuvoi continuu ce duce cu sine toate visele noastre, cum spune vechiul cântec? Sau o cale ferată? Poate că are bucle şi derivaţii, pe care poţi merge înainte, dar te poţi şi întoarce la o staţie anterioară de pe aceeaşi linie?

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deşert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijoteşti-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuaţii
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de Dumitru Găleşanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia domestică

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Şi noaptea ce-o să vie,
În casa mea fii binevenită...

Iată-mi casa!

Întoarce doar butonul electric din perete
Şi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,
Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta...
Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,
Cu treptele ce urcă sub rustice covoare
Spre sala de mâncare
Şi-odaia de culcare,
Cu sfinţii din icoane şi morţii din portrete,
Cu câinele, ce-ţi linge manşonul de-astrahan,
Şi cu pisica albă, ce toarce pe divan...

Opreşte-ţi apoi ochii pe frunzele de laur
În care se-ncadrează, sanctificând decorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, II, nr. 8 (20 noiembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon de tine

De ce o iubesc
asa in felul meu nebunesc
când bucle mă-nvăluiesc
să năvălesc
să-i prind talpa să o muştruiulesc
căci când e obosită
stă cuminte şi liniştită
şi mă priveşte pe mine
un demon de tine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!