grafic

Ori îţi iei, prin educaţie, viaţa în mâini, refuzând să joci rolul pe care ţi-l atribuie ceilalţi şi dându-ţi singur rolul vieţii tale, ori devii obiectul manipulării celorlalţi, o simplă pătrăţică într-un grafic al societăţii.

Gabriel Liiceanu în Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

cruce

Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer.

definiţie celebră de Nicolae Steinhardt
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două breking-news de sezon

şi cel puţin o apocalipsă politică
respir o pauză publicitară
despre medicamente minune
ustensile de făcut pătrăţele
şi tigăi pe care poţi găti şi în vis
apoi comut fericit un brexit pe canalul mânecii
risipesc reluarea în care pot schimba golul
cu un off-said preţios
şi fluier mioritic
pe o gură de rai
un final
beton

ca atunci când îţi mărturiseam raiul
iar tu îmi desenai un grafic
cu realizări concrete
pentru evitarea iadului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică (!?)

adun gânduri la zâmbete
adun şi scad colesterolul
mă înfior ce-mi plac radicalii
numai în matematică (!?)
graficul funcţiei tinde spre zero
făuritor de nulităţi de toate tipurile
un u plus un u fac întotdeauna doi
mai scad un sentiment
incitator exponenţial dacă scrii
cu aripi o ecuaţie şi-un poem
cu tâlc balanţa se-nclină
încep să scad îmbrăţişările
un zâmbet umblă pe drum în drum
spre grafic adun norii
e matematică sau tram
vai (!?) fără cai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să-nceapă... (la mişto)

Trafic, grafic, practic, drastic,
Piese dese, mese şterse...
Lăutari avari şi mari,
În poveşti cu militari,
Unde ordinul se-nvaţă
A-l executa pe faţă!
Inutil, subtil, abil...
Ai plecat de lângă mine
Să cunoşti femei străine...!
Ai fugit precum un laş,
Înainte să-ţi spun: marş!
Ţi-a fost mult frică de tine
Când simţit-ai că iubeşti...
La fel frică şi de mine,
Crezând că eu sunt ce eşti!
Ah, greşeală dulce-amară,
Reuşit-ai săvârşi...!
Încât şi debutul... iată,
În loc să-nceapă... se sfârşi!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ieri

Tremurând de frig
în inima ta ca o cameră goală
îmi aud ecoul atunci când îmi strig iubirea!

Numai tăcerile nu mai au ecou.

Ce grafic absurd are sufletul meu
dacă mă gândesc la tine.
Uneori alunec ca pe pârtie
pe nepăsarea ta.
Ajung undeva jos,
şi încerc să mă agăţ disperată
de struna care urcă.

Ce escaladă banală!

Când gem
în imensul spaţiu al creierului tău
înghesuită de tot felul de informaţii
înţeleg că am prea puţin loc acolo.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne bune anul n-are

(nici după O. M. Nr. 4)

Mi-e greu să scriu de viitorii morţi
Mi-e greu să scriu de mii de infectaţi,
Rog staţi în case nu şi pe la porţi
Iubiţi compatrioţi, chiar si înfometaţi!

Planeta-i virusată cum niciodat'n-a fost...
Azi, doar prin case mai renasc speranţe,
Staţi însinguraţi, prin case-i adăpost...
Nu mai migraţi, nu mai atinge-ţi clanţe!

Pustie-i strada, nu-i atmosfera de bivuac
Deşi se mai ridică Spitale Militare...
E un război parşiv ce nu ne e pe plac
Şi ca-n războaie-i doliu şi se moare.

Medicii la datorie, cer mereu clemenţă
Cică-n zilele de Paşte tot răul ne va paşte,
Lupta-i colosală pentru existenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Şi n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Şi-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simţi... şi înţelegi...
Nu ce-ţi doreşti, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Şi lucruri care le chemai.

Şi totul mult prea încâlcit...
Cum n-aş fi vrut acum să fim!
Dar, ţi-am dat timp cât ai dorit,
Şi că vom fi... că ne dorim.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tare mă strânge blana asta de lup

mama nu ştia să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-şi creşte singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea

uite, chiar şi-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alţii cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-şi pot imagina cum o pisică ar mânca stele
şi nici că profesorul şi-a lecţia din inerţie
sau din pricina salariului, că are omul obligaţiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri

deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieţii acesteia frumoase

că pân' la urmă tot în Pub te opreşti
să bei, să înjuri, să te desparţi de credinţa în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ţi calculezi intrările şi veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!