Poezii despre ghilimele, pagina 2
Pentru tine
Pentru tine scriu poeme!
Pentru tine-n ghilimele,
Îmi pun gândurile mele,
Să-nțeleagă numai vântul
Ce aleargă tot pământul
Și înlănțuie cuvântul...
Pentru tine ziua-ntreagă
Înșir vorbele în șagă
Să îți spun cât mi-ești de dragă.
Pentru tine, nopți nu dorm,
Visele îmi fură somn...
Timpul trece monoton.
Pentru tine mă prefac
Frunză verde în copac,
La fereastra din cerdac.
Pentru tine zile-aș da
Numai să te pot vedea,
Răsărind în calea mea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără glas
! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva cald și rafinat,
trupu-ți, azi, e stat în stat,
iarna viscolește-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viața-i îngropată-n vers,
ce tristețe-n Univers!,
murim de esențial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panoramă
Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abțineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereștri
Se vede preponderent dezbinare
Care crește exponențial,
Se văd și expresiile imparțiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puține
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele și paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuși anii de lumină,
Voința ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtați
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.
poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatonări
Dintr-o stare prezumtivă
Am adunat aspirații cu biciul
Dar au murmurat în serie
Și au vociferat în șiruri
Apoi au rămas în formă incertă
Numai cu duhul clemenței
Voi mai accesa desăvârșiri
Și voi invoca providența
Sau mai bine cu vorba bună
Mai ales prin fante de lumină
Simbolurile acum joacă feste
Permanent în sensuri multiple
Dacă aș putea să le stabilizez
În prezent ar deveni o invenție
O inovație tocmai de elogiat
Tatonând continuu pe contur
Se deviază de pe axa tăcerilor
Și se intră în domeniul acțiuni
Reușitele ar putea fi dispuse
Printre semne ortografice
[...] Citește tot
poezie de David Boia (9 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indisciplină
dacă ai să mănânci sâmburi de caise duminica
în loc să te zăvorești în biserică
să dai cu tămaie pe caii sălbatici
clar ești anormal
dacă te apuci să culegi păpădii la apus sigur ai farmece
ai păcate
iar te-au blestemat mandrele pe care tu nu le-ai iubit încă o dată de la capăt
până ți-a putrezit inima
degeaba-ți primenești sufletul în aghiazmă
in zadar aprinzi lumânări
oamenii se fac mici, mici de tot
ca niște ghilimele atunci când îi strigi
oamenii dispar ca niște furnici ecofile
fug în colonii polimorfe
fix când inima ta necrozează
atunci râmâi singur
tu
[...] Citește tot
poezie de Diana Mănăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că doar atâta știu
Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Și am mai scris, pe-un colț de lună
Că te ador... zâna mea bună!
Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... și-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ți-am scris pe cer un vers frumos!
Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Și am mai scris, pe-un colț de geam
Că te ador... ca un balsam!
Am scris... și scriu... și-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Și o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colț de Rai!
[...] Citește tot
poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Crimă permisă
Cândva-ntr-o carte am citit, da-n loc să-mi lămuresc problema,
Mai rău în ea m-am încâlcit și tot mai mare-mi e dilema.
Redau din textul tălmăcit, ce l-am găsit în vechea carte,
Cuvintele le-am răsucit pe toate fețele, în parte:
"Când spiritul ți-e ascuțit cutact se cere să se poarte,
El poate înțepa cumplit, e-nstare să aducă moarte".
E totul între ghilimele, aici, nu este nimeni mort,
Cuvântul încărcat de spirit, răspuns găsește pentru tot.
Ideea care-ncet mocnește, nu lasă spiritul să doarmă
Și dintr-odată ea pocnește cu forța unui foc de armă.
Când ai răspuns la o-ntrebare și o problemă-ai rezolvat,
O vorbă plină de savoare în criminal s-a transformat:
Nu mai există-acea problemă, neliniștea a fost ucisă,
S-a mai răpus înc-o dilemă, dar crima-aceasta e permisă.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatica iubirii
Stau drept, dar gându-mi cade șui
pe trupu-ți înflorit în toate cele,
Când sânii tăi ulcioare cu gurgui
tresar subit, ieșind din ghilimele.
Și, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot așteptând un gest complinitor.
Fierbinți și voluptos neconsolate,
coapsele-ți poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav și cald capitulării.
Apoi, iubito, două puncte două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuță de... unire.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul lui 22
Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc
Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Și acum aștept minunea să-nceteze iarna lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă
- Spune tu, prin ce minune, când și cum mai poți zbura
Când te-ajunse ger năpraznic
Chiar acum, în prag de praznic?
Barza s-a uitat la mine, și-a întins o aripă
A lăsat capul pe spate și-a vorbit de-o secetă
Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans.
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!