Poezii despre focul iubirii, pagina 2
Prințul Mîșkin
Între inaptitudinea de a fi
Singur și-aceea de-a fi cu cineva,
Exist într-o perpetuă căutare
De iubire necondiționată, de
Iubire în abundență, copleșit
Vreau să fiu de veridicitate, de
Toate rănile mele oblojit
De către un Dumnezeu viu, puternic,
Sub pavăza căruia, eu, cucernic,
Îmi voi putea pune la încercare,
Puterea iubirii; întreagă Neva
Focul din inimă nu-l va potoli
Și-mi voi revărsă văpaia iubirii
Peste hotarele nemărginirii.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
... arma ta e lacrima, femeie
arma mea e rațiunea rece
focul meu s-aprinde c-o scanteie
focul tău cu timpul care trece
scutul tău e zâmbetul, femeie
scutul meu e ruga din privire
să nu plece clipa, să mai steie
să mai sorb din focul veșniciei...
poezie de Iurie Osoianu (12 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Focul din cuvinte
În
primul
foc
al
iubirii
Mi-a
ars
și
manuscrisul
copilăriei
Mi-a
rămas doar
o
urnă
cu
cenușă
Cică
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (3 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa aduce
Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.
Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânzâianaa! Ia spune-ne tu revista, sau cartea ta, din care a fost "furată" Trebuie să fie foarte veche. Văd că [...] | Citește tot comentariul
Amor
Înamorat, al meu suflet îmi e,
Și-anume, iubit-o, să-ți spun eu de ce,
Ochii tăi galeși ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.
Geana ta scumpă ce pâlpâie-ușor,
Cu focul ei molcom și seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.
Dulcele-ți zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Și-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.
Degetul tău cel subțire și fin,
Îmi naște în suflet un patos divin
Când cu tandrețe mi-l plimbi pe obraz
Și îmi definește cuvântul extaz.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans erotic
apropierea mod firesc al iubirii
atingeri, mângâieri ca o apoteoză
pasiuni suave cu ritmul unduirii
gânduri romantice înfloresc ca o roză.
focul divin pătruns adânc în trup
încălzind hrănind sufletul flămând
mierea iubirii preparată ca-n stup
extazul organic prin sânge-alunecând.
șoapte la ureche ca un cântec duios
stelele nopții vibrând pură magie
dansul erotic un avânt grandios
mintea să-și creeze propia regie.
timpul prieten pasional, frumos
dă vieții frenezie si multă energie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falșii prometei
Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează țara
La focul sfânt ei își aprind țigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.
Și, în micimea lor, atât ar vrea
Să țină focul numai pentru sine...
Îi încălzește și le face bine
Focul luat cu mâna altuia...
Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toți, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...
Dar, pricepuți numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să știe
Că zborul nu e pentru târâtoare...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cel rău aprinde focul
Nu privi cu îngrijorare
Când cel rău aprinde focul
Și încinge mult cuptorul...
Încinge-ți și tu mijlocul
Slăvind pe Mântuitorul!
Cel neprihănit nu moare,
E scăpat din strâmtorare,
Ca cel rău să-i ieie locul Prov. 11, 8
Nu un om, ci miliarde,
Să fie-n potriva ta,
Focul lor nu te va arde;
Dumnezeu te va scăpa,
Nu pentru că-ai merita,
Fiindcă nu meriți defel,
Dar El nu te va uita
Pentru că te încrezi în El!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou (9 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!