Poezii despre fascinant, pagina 2
Fericire de toamnă
din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colț de miracol
respectă cu sfințenii tradiții străvechi.
e vremea nunților cu muzică și dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.
este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieții în glii s-au adâncit
creații absolute au blazonul august.
e toamnă și în suflet dar este împlinit
învățând să se ferească de marele dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
în teatrul vieții sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.
Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El și lumea s-o iubesc
minunata lui creație să o contemplu
și tot ce mă-nconjoară să prețuiesc.
Dumnezeu mi-a dat și mulți prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viață de poveste tu mereu mă atragi
și-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.
cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru o stea
(in memoriam Stelei Popescu)
teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru lințoliu
se-nchide un capitol de viață culminantă.
s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinții să aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
să cunoască nemurirea aproape de Cristos.
drum bun tu stea iubită de toți adorată
lași lumea în lacrimi și scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.
am învățat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credință împlinită.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiriconii la 40 de primăveri
Satiriconii sunt vestiți
Făcut-au epigramei bine,
Ce oameni faini, cumva smeriți
Și mult mai tineri decât mine.
La poante iute se avântă
Un Albu-n stil triumfător,
Iar Gabi-n poezii cuvântă
Pe tonul său, câștigător.
La Coța e poveste veche,
Și mă cuprinde, rău, regretul,
Că-i pictor fără de pereche,
Dar mie nu-mi făcu potretul.
De Gârda ați aflat din presă,
E fascinant și plin de har,
Își plimbă tot talentu-n lesă,
Când n-are griji de secretar.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre cerul albastru
Visez la cerul cu azurul înstelat,
la luna mândră peste boltă,
cu stelele ce dansează fascinant,
privind uimită fără de revoltă.
Cu mâna mângâi stelele pe rând,
îmi place să le leagăn pe-un fir d-argint,
suav, angelic, împletesc iubirea-n gând,
pun mâna pe steaua gingașă s-o alint.
Razele lunii le-mpletesc ca pe-o mătase fină,
ca să-nveselească a mea tristețe,
țesând cu iubire a ta lumină,
și magicul voal țesut să-ncânte a mea tinerețe.
E o pasiune fermecătoare de cuvinte,
ca aduce visul meu aici sus pe astre,
dezmierd sărutul dulce ce-i acum fierbinte
și mă înalț-n zbor cu aripile albastre.
poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenie
am pornit pe drumuri diferite
coșmarurile au rămas în urmă
nopțile nedormite
cu zorile uitându-se pe ferestrele suferinței
s-au diluat treptat într-o zonă mai luminoasă
nu am uitat universurile prin care am trecut
pașii analizelor livrești
în jurul unor subiecte inepuizabile
nici legăturile sufletești aproape indestructibile
sau lacrimile care curgeau din sufletele noastre
pe țărmul mărilor neîmplinirii
lângă visurile care tot timpul
ni se păreau prea îndepărtate...
au rămas însă amintirile și gândurile
care s-au transformat în nostalgii
într-un sentiment profund și luminos
ireal și fascinant pe care nimeni
nu ni-l poate lua
[...] Citește tot
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipurile mele împietrite
n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prospect de iarnă
frigul are ceva fascinant
în văile de ape piatra
își strânge mușchii într-unul rotunjit
și murmură
fără nici o întrebare dansul priculiciului
câinii mușcă din pământ
ce-ar putea spune când trag sănii
și mușcă din pământul înghețat
cum să-l apere
nu-l înțeleg
și n-au făcut niciun legământ
cu lumea
ce consumă iluzii cu dinți mai albi
gătită cu rochiță scurtă și fundițe în păr
mlaștina e onestă până la capăt
ca un demiurg conservă istoria
aruncă mânușa pune pariu pe viață
melci se nasc în adânc
oamenilor le mai aparține corpul
un cactus
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smaralde și rubine
Fastuozitatea ta mă lasă fără aer,
Îmi taie respirația.
Clipești imense cercuri de rimel
Ce scot la iveală
Fermecători iriși de smalard.
Cerceii tăi grei,
Împletiți cu aur alb și rubine
Mă hipnotizează
Și mă determină să-ți privesc gâtul îndeaproape;
Îmi transpiră palmele
Și simt cum salivez de poftă.
Știu ce gust are și cum miroase;
Doar din privire simt cum
Sângele îți traversează vena gâtului,
O văd cum zvâcnește.
Mă faci atât de lacom...
Și aș musca atât de tragic
Până aș scurge toată roșeața din tine,
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!