Poezii despre extinde, pagina 2
Focul de vânt
Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligației de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleștare a dorințelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanșează declicul.
Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopțile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu știm de ce zace.
În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere și văicăreală,
lipsă de vână și acțiune.
Culcușul nostru sărac
are tot mai puțină căldură,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții de viață
învăț să consider credința o virtute
suferința ca un exercițiu cu pretext
ador ritmul și cadența gândirii revolute
preludiu sentimental la fiecare text.
uneori mă pierd în absența luminii
trăind cu eleganță tot ce-mi este dat
întru adânc în mine să scot spinii
înfipți în inima rănită de păcat.
iubesc culorile care îmbracă timpul
în care se dizolvă falnicul curcubeu
la marginea melancoliei se extinde câmpul
în care rodește fericirea mereu.
învăț să mă transform ca anotimpul
care sfidează moartea sufletului meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și stelele plâng câteodată
furtuna culcă la pământ suave gladiole
cântecul toamnei e acoperit de brumă
pe marea-nvolburată se scufundă iole
țărmuri de poveste sufocate-s de spumă
paradisul este des asaltat de tornadă
natura e fragilă ca pruncul nou născut
ce face Dumnezeu de nu poate să vadă
dezastrele din lume, ce e de făcut?
proxeneți și pedofili agresează copile
plâng părinții cu copii de boli decimați
haosul se extinde peste-abătute zile
în țara mea condusă de zei blestemați
pe tărâmuri ruinate se văd urme de șenile
stelele suspină cu ochi înlăcrimați
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele serii
drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreștere,
cu imagini inocente, redă liniștea stelelor.
o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
și-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.
cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătății.
orașul abandonat își extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.
clipele serii încep să plonjeze între ușile închise,
ca niște cicatrici nevindecate, venind din veșnicii ascunse.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În atelierul minții
în atelierul minții experimentez impresii
vise amintiri speranțe toate trec prin polizor
gânduri frenetice se impletesc de zor
la lumina conștiinței se separă de obsesii.
gravez cuvinte pe o tablă de inox
ideile-s sculptate pe o marmură albă
din pietre fac steluțe le ornez în salbă
armonii ancestrale le-am tras la xerox.
vopsesc cu albastru columnele iubirii
n-aș vrea să le cuprindă mucegaiul
rapsodia zilei o interpretează naiul
compusă în tihnă cu patima vorbirii.
în atelierul minții domnește chiar raiul
universul se extinde pe frecvența dezrobirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relaxare
mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o liniște divină temeinic mă cuprinde
cerul făgăduinței își revarsă prana
acolo steaua mea mereu se va aprinde.
îmi vorbește lumina îmi zâmbește icoana
credința mea la ceruri se extinde
mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o liniște divină temeinic mă cuprinde.
ploaia binefăcătoare inverzeste savana
iubirea de sălbatec se desprinde
se-apropie Crăciunul cu iarna năzdrăvana
lumea mea se pregătește de colinde.
mă scutur de temeri pătrund în Nirvana
o liniște divină puternic mă cuprinde.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul credinței
fluidități transparente îmi străbat ființa
să îmi transfigureze și ultimul extaz
visez cu ochi deschiși triumful, biruința
chiar dacă curg șiroaie lacrimi pe obraz.
în sufletul meu cald se extinde credința
scăldată în râuri cu valuri turcoaz
fluidităti transparente îmi străbat ființa
îmi transfigurează și ultimul necaz.
cerul fericirii azi lărgește conștiința
mă ajută din tristețe să fac mare haz
Domnul să mă judece să ierte neputința
din viața mea trăită-n zbucium treaz.
fluidități transparente îmi străbat ființa
să îmi transfigureze și ultimul extaz.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!