Poezii despre exprima, pagina 2
Inexprimabilă
Îmi dezvelesc sufletul
Și îngheț durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu știe să îmi spună,
Și nici eu să întreb,
În deșertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ți pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoții complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înțelegi simțirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăiește sub ea!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abrupt
Drum abrupt, nedrept de abrupt,
înțeleptul îl ocolește,
poetul nu este un înțelept,
smârcuri pustii exprimă plictisul,
astfel se rup prietenii,
legături de rudenie,
numai iubirea preferă înălțimile.
Gloria este doar la buza prăpastiei,
Eu prefer buzele tale, iubito.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz
"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio șansă
o iau la goană pân' și muzele
poeții însă nu se lasă
și-și varsă bieții sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre..."
Cam așa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".
poezie de Florian Ruse (20 martie 2019)
Adăugat de Floriamn Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consolare
am pierdut rima pe drum
dar ideea nu mă lasă
să m-aplec să o adun
ca să construim o casă
casa-nseamnă poezie
și se vrea a fi perfectă
exprimă multă iubire
sau o critică directă
ce sa fac? aș vrea să fiu
o zeiță-n poezie
dar talentul e sașiu
nu mă vede... nu mă știe.
încerc să mă consolez
mai mult... chiar că nu se poate
dar ideile păstrez
și scriu carte după carte...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea
Omul slab, demn de dipreț,
E așa de plângăreț,
Că durerile-și arată
Lumii, fără judecată.
Omul tare, demn de stimă,
Este cel ce n-o exprimă,
Ce găsește-n el puterea
Să ascundă-n el durerea.
Cu mult timp, mult timp în urmă,
Om ales, nu om de turmă,
Spus-a Tasso, nu-s dispute:
"Marile dureri sunt mute".
poezie de George Budoi din Durerea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopsia neantului
Niciodată nu mi-e dor de mine.
Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea.
Sunt verbul care nu exprimă
nici ființă, nici lucrul.
Uit că mi-am pierdut amintirile,
pietricele pe un biet drum.
Să aplaud ceea ce mă nimicește:
vântul, viscolul,
voința de-a nu fi nimic?
Ce fosilă se-agită
în plămânii mei?
M-am decis să fac autopsia neantului.
Să fiu abstract mi-e de ajuns
ca să merit
cea mai pură absență.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest
Mă-ndrăgostesc de tine zi de zi,
Te port în piept cu gânduri... și cu vise...
Fără de tine simt că aș trezi
Toți demonii din temnițele-nchise!
Fără de tine-aș fi doar o idee
Născută fără sens... și fără rost...
Și pentru simplul fapt că ești femeie,
Eu te iubesc cu tot ce sunt... ce-am fost...
Și te respir cu tot ce va urma,
Cu toată nemurirea scrisă-n versuri,
Cum te iubesc... nici nu pot exprima!
Mă-ndrăgostesc de tine și-n nonsensuri.
poezie de Florin M. Răileanu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între dragoste și sursă
Între dragoste și cu ceea ce se hrănește
există o sursă bogată
ce rămâne întotdeauna tainică.
Împlinirea ei capătă o nouă substanță
sporește odată cu dorința.
Nimic nu trebuie să ne sperie
mai mult decât sentimentele prefăcute
cu cenușa ascunsă.
Dragostea este mai mult decât o pot spune,
ea nu se exprimă, se trăiește în ea
ca melcul în cochilie
lăsând după el o dâră lucioasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
De încerci să scrii la versuri
Și numite poezie
Scrie-le cum se cuvine
Să rămână amintire.
Mulți viteji apucă pana
Mâzgălind coala de hârtie
Mâna scrie tot, sărmana
Ce e bun dar și prostie.
Versul scris este gândire
Ce exprimă realitate
Este un bun care-ți aparține
Scrie-l bine și'n dreptate.
Muza ta îți aparține
Înșiruindu-ți a ta viață
Scrie însă tot ce'i bine
Să rămână îndemn, povață!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Trup mai curat decât apa fântinilor
Cu care păsările te-mproașcă
Culoare pierdute, praguri interioare
Noapte a avalanșei și furnicături în inimă
Nu-mi luați lumina!
Trup atât de curat, smuls limburilor
Limbă de stâncă, scăldată în soare
Care se leagănă între undă și izvor
Mai greu de atins decât vara
Nu-mi luați lumina!
Ea mă ațâță,
Ea mă exprimă,
Nu-mi luați lumina!
poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Sara Dincu
Comentează! | Votează! | Copiază!