exilat

Pasărea Phoenix

Renaşte, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Şi-i animat de simţăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaşte, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav şi siderat...

Şi înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaşte, tainic, din cuvinte.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis...

Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....

M-adresez tristeţii,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieţii?

Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparţine...

Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viaţa e confuză.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ab Jove principium

Adam nu prea ştia de unde vine
Treaz constatând că îi lipseşte-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă –
Contrabalans cu noime feminine.

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu ştiu cine...
Şi, exilat la “Ponturi Euxine”,
Ovidiu, pritocit de o “năpastă”...

Crestomaţii de nume şi de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?

De unde vine-Adam nu prea ştia…
De-aceea, poate-ademenit de şoapte
Ne-ngână tainic: “Que sera, sera!...”

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis împlinit

Azi, iubita mea sunt foarte fericit!
Privindu-ţi ochii ce clipesc angelic
Iţi spun-În viaţa mea, bine-ai venit!
Dup-aceşti ani trăiţi în întuneric.

Tu mi-ai adus în suflet primăvara,
De secole întregi, un biet captiv,
Eram un exilat ce îşi ducea povara,
Iubind rudimentar şi primitiv.

Zile şi nopţi am sperat neîncetat,
Deşi în faţa lor păream indiferent
Sufletul mi-era de dragoste însetat,
De un zâmbet cald, loial şi inocent!

poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

The lost song

ultimul sărut pe fruntea cerului
l-am simţit cum muşcă din mine
amprenta buzelor tale mi-a înviat petalele
doar frunzele au rămas împietrite
în ruginiul trist al unui anotimp exilat în tăcere

ia-mă şi du-mă să-mi întâmpin soarta
poate negociezi cu nemurirea
să ne vindece de moarte prin criogenare
numai inimii să-i lase ''tic-tacul'' neatins de îngheţ
şi lacrima
ţurţure atârnat de streaşina suspinelor
lacrima să o arunce în lacul lebedelor
pentru un ultim cântec
the lost song

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Phoenix

O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenuşa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală

Poemul rug în pielea goală
are chiar ieşire-n larg
lavă-a nopţilor de vară
ducând cerul la catarg

Are chiar ieşire-n larg
din cenuşa unui manuscris
de ţărm stele i se sparg
nopţii exilate-n paradis

Poemul rug în pielea goală
din cenuşa stelelor se scoală

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit cel sărac cu duhul

există o parte din mine
închipuire a ceea ce sunt
vis şi păzitor de vise
amestec de îndoială şi credinţă
spin negru înfipt
în împietrite retine de sfincşi
ipoteze ale secretelor
într-o zi
am să-mi adun ultimele resturi
şi inima sufocată de mlaştini
se va destăinui îngerului
exilat în penumbra
năzuinţei de mistere
atunci va trebui mai întâi
să mă prăbuşesc în miez
să ating iluminarea
unei libertăţi totale
să-mi văd descompunerea
în transformările de mâine
într-o fericire neşlefuită

[...] Citeşte tot

poezie de Agafia Drăgan din Cu toamna căzută pe gene (2015)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta de Azur - Nisa

E Scoţia drapată în clasicu-i decor
De ceţuri; plajă, lacul - pustii şi diafane.
Novembre, tribunalul tuberculoşilor.
M-a exilat pe ţărmul blândei Mediterane -

Mă va purta comodul fotoliu rulant
Condus, de bună seamă, de un valet. Şi ce
Trist soare-o să clipească la ceasul de versant
Pe lunga promenadă numită des Anglais...

În timpu-acesta, Jana petrece timpuri bune
C-un crescător de-ovine, cumplit şi lat în spate
Şi graţia-i nespusă adie-ntr-o păşune
Cu nu ştiu cât de multe hectare-mbelşugate.

Când sângele meu palid în asfinţitul ud
Va face să se stingă Mediterana - ea
Se va trezi acolo, în falia de Sud,
În zorii calzi ai verii... E foarte bine-aşa...

poezie clasică de Henry Levet din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţioasa perlă ce-aici s-a cizelat

Romanul bard, Ovidiu, la Tomis exilat,
Din bezna disperării, când ziua se ivea,
Sub bolta-nstrăinată, din mare răsărea,
Ca preţioasa perlă ce-aici s-a cizelat.

Din drumul cinstei sale nimic nu îl clintea,
Convins că adevăru-i era nestrămutat
Şi scoţând la iveală desfrâul din palat,
Tristeţi şi supărare în versuri prefăcea.

Între nedumerire şi tainice suspine,
Din stih de soi, poeme a împletit, măreţ
Şi sub coperţi de carte a adunat ciorchine,

Spre slava neuitării, destoinic cântăreţ,
Imnuri singurătăţii, iubirilor terţine,
Pe care noi şi astăzi mai punem mare preţ.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!