Adaugã un citat | Citate la întâmplare | Voteazã! | Votate recent | Adãugate recent | Comentarii recente | Top general

etica cre�tin�

Poezii despre etica cre�tin�, pagina 2

Pluguºorul universitar

Aho, aho, am o urare
Sã ai Hirsch-ul cât mai mare
Sã fii membru în comisii
Sã ai multe citãri ISI.
Zeci de-articole sã scrii
În reviste BDI,
Dar sã fii ºi referent
Nu vremelnic, permanent.
Sã participi la ºedinþe
Workshop-uri ºi conferinþe
Training-uri, cursuri online,
Toate-n Zoom, cã e mai fain.
ªi sã ai contracte tari
Nu pe lei, ci pe dolari
ªtiinþa s-o diseminezi
ªi bani mulþi sã încasezi.
Însã mai presus de toate
Sã ai vizibilitate
ªi chiar una foarte bunã
Sã te vezi ºi de pe lunã.

[...] Citeºte tot

poezie de
Adãugat de Octavian CocoºSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrãianu

Ultimul joc

demult, odatã, poate într-o altã datã
eu cãutam credinþa purã
azi þipã agonic ochii în orbite
vãd urme între lacrimi ºi mã plâng
pe frunte am coroanã
din cioburi, sticle, spini ºi cale
aici trãiesc cu morþii vii
ºi drumul n-are cale
eu am gãsit în moarte esenþa vieþii
ºi scriu la toþi cu lacrimile morþii
ei au fugit cu toþii, toþi netoþii
în noaptea asta fãrã margini
m-am lepãdat de lume, de pãcate
nebun, mai rãtãceam prin ceruri
tot cãutând lumina vieþii
am ars gândirea la o lampã
am demolat principii norme
de eticã, moralã, toate goale
ºi am jucat la masa sorþii
destinul vieþii ºi al morþii

[...] Citeºte tot

poezie de
Adãugat de Cornelia GeorgescuSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie
Paul Verlaine

Cântecul molcum

Ascultã cântecul molcum
Ce plânge doar ca sã îi placã:
Discret ºi fãrã de bulboacã
Pârâu pe muºchi, pe lângã drum.

Ãst glas l-ai ºtiut (þi-a fost ºi drag?)
Dar azi de-un vãl e-acoperit,
Ca vãduva pãianjenit
ªi mândru tot ca ea-n vileag;

În cuta lui tãinuitoare
De-al toamnei vânt des fremãtatã
Miratei inimi îi aratã
Tot adevãrul, ca pe-un soare.

ªi spune, glasul cunoscut,
Cã viaþa-ntreagã-i bunãtate.
Cã ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.

[...] Citeºte tot

poezie clasicã de
Adãugat de Simona EnacheSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

Pe ringul de dans

Dansul este desfãtare, artã, pasiune,
O meserie demnã, rãsfãþ, reuniune,
Antreneazã descãrcãri de energie purã,
Prin exaltãri vioaie, privirile le furã.

Ritmul ºi armonia te îndeamnã sã exiºti,
Chiar ºi nepriceput, timid devii tentat sã riºti,
Pãºeºti entuziasmat spre cine te aºteaptã,
Plãcerea depãºeºte ºi eticã ºi treaptã.

Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toþi partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrãjiþi acced idei efervescente,
Arzând emoþii tandre în dulcile momente.

Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Aºteptau mâna întinsã spre descãtuºare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmatã,
În priviri e-înfãºurat bãiatul lângã fatã.

[...] Citeºte tot

poezie de (8 august 2011)
Adãugat de Viorica PopSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

Reproduceri

Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reuºite;
Fãrã talent, neisprãvite...
Trãim realul... teatral!

Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câºtigul material,
Lipsiþi de eticã, moral;
Picturã, scris... în reproduceri.

Noi înºine suntem reluãri
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluaþi în... impostori!

Dovezi avem -pretinºii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceºtrii
Cunoscãtori de-aºtrii- tereºtrii
Din grotele-n picturi rupestre.

[...] Citeºte tot

poezie de (19 iunie 2011)
Adãugat de Daniel Aurelian RãdulescuSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

Pe Calea Cuvântului

Ne-avântãm voioºi pe-o Cale
A Cuvântului din care
κi hrãnesc "sãracii" în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;

Scriptura Valea ne-adapã
Cu luminã pe cãrãri,
Pânã în "Zorii" ce ne scapã
De a nopþii încercãri,
Unde am umblat pe apã
Doar prin sfinte încredinþãri.

Fântâna neprihãnirii
Ne-adãpã setea comunã
Dupã Ziua întâlnirii
Când o trâmbiþã ne-adunã
În vederea rãsplãtirii
ªi din care Domnul sunã.

[...] Citeºte tot

poezie de din Reflecþii (19 iunie 2023)
Adãugat de CarolSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

Tãcerea-i neprihãnitã poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daþi de veste regilor, prinþeselor, episcopilor, slujitorilor
ºi cui mai pofteºte semeþia voastrã
Vã voi recita tãcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
cãci tãcerea-i cea mai neprihãnitã poezie
iar voi sunteþi îndrituiþi
s-o ºtudiruiþi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vã împãrtãºi înþelepciunea
celor care picteazã pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacã cu verbul "a fi",
conºtienþi cã numai ºi numai moartea
e menitã sã conjuge existenþa
sau celor convinºi cã valorile incerte
ºi mirodeniile lumeºti asigurã trecerea peste Aheron.
Antrenaþi-vã deopotrivã ochiul pentru a cântãri echilibrul fãrã a-l înlãcrima de ceea ce nu-l priveºte
îmbrãþiºaþi iscoada, fredonaþi premise
ºi dansaþi cu etica
concepeþi ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citeºte tot

poezie de
Adãugat de anonimSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu pânã acum.
Spune-þi pãrerea!

Tãcerea-i neprihãnitã poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daþi de veste regilor, prinþeselor, episcopilor, slujitorilor
ºi cui mai pofteºte semeþia voastrã
Vã voi recita tãcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
cãci tãcerea-i cea mai neprihãnitã poezie
iar voi sunteþi îndrituiþi
s-o ºtudiruiþi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vã împãrtãºi înþelepciunea
celor care picteazã pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacã cu verbul "a fi",
conºtienþi cã numai ºi numai moartea
e menitã sã conjuge existenþa
sau celor convinºi cã valorile incerte
ºi mirodeniile lumeºti asigurã trecerea peste Aheron.
Antrenaþi-vã deopotrivã ochiul pentru a cântãri echilibrul fãrã a-l înlãcrima de ceea ce nu-l priveºte
îmbrãþiºaþi iscoada, fredonaþi premise
ºi dansaþi cu etica
concepeþi ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citeºte tot

poezie de (2017)
Adãugat de Roberto KuzmanovicSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie
Nichita Stãnescu

Respirãri V

Etica, morala, adicã starea de conºtiinþã a pãcatului, a erorii, provin din depãrtarea cosmicã, la om, dintre gurã ºi hranã. Aceastã departare cosmicã la om dintre gurã ºi hranã izoleaza omul de cosmos, îl însingureazã ºi-l individualizeazã, îi creeaza bunul simþ ºi acceptarea de cãtre el a lui însuºi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imoralã. Piatra nu poate sã aibã pãcate. Ea nu poate fi nici cinstitã, nici necinstitã. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu existã nici o demarcaþie între gura ºi hranã. Ea manâncã fiindu-ºi sieºi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rãdãcina) este lipitã de hrana lui (pãmântul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despãrþitã de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanþa dintre gura ºi hranã este scurtatã prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de mãreþie, de forþa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de pãcat.

Distanþa între gurã ºi hrana la om este cosmicã. Omul are multiple guri concrete ºi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nãrile lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hranã, concretã sau abstractã. Distanþa enorma la om între gurã ºi hranã constituie febleþea sa, delicateþea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iatã cu câtã violenþã este resimþitã aceastã distanþã într-un mi

poezie celebrã de
Adãugat de anonimSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

Pierdere de timp

De ce vindem doar spaþiu, nu ºi timp
-Negând suprema necunoaºtere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobãind-
Înlãnþuit-mãrgele de-ani luminã-n infinitul migmei.

Lipsiþi de simþuri, ce le credem top,
Neputincioºi sau doar cuprinºi de lene,
Insinuãm, la legi, doar limitãri de scop
ªi ne purtãm para-deºtepþi, în anateme.

Planetã, cosmos, le-mpãrþim felii
ªi partajãm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdutã-n lupta cu irevocabilul.

Credinþei fii, sau produºi de selecþie,
Perfectu-l renegãm pentru handicap;
Proºtilor neadaptaþi, le oferim protecþie,
Discriminând normalul cap la cap!?

[...] Citeºte tot

poezie de (11 noiembrie 2010)
Adãugat de Daniel Aurelian RãdulescuSemnaleazã o problemã/completareCitate similare
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Cãutare

Cãutãri recente | Top cãutãri | Info

Fani pe Facebook