Poezii despre epopee, pagina 2
Iederei din geam
Cu pețioluri de smarald
Te-anini de geam, iedera mea,
Și bați tremurător și cald,
Parcă-ai dori să-mi spui ceva.
Vrei să m-atragi spre o idee?
Hai spune-mi ce ți-a nărăvit,
Ce basm, ce vis, ce epopee
Când o gândeai te-a încâlcit?
Șoptește-mi tandru la ureche
Colindul sevei în tumult,
Înțelepciunea ta străveche
De-a pururi sunt dispus s-ascult.
Voi sta o-ntreagă după-amiază
Privind la umbra ta din geam,
Să văd cum seva ta e trează,
Să văd cum pururea te am.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeherezada
Continuă povestea, Șeherezada,
Din ochii negri zdruncină-mi hotare,
Cuvintele-ți, magia îmi frâng zăvoare
Încremenind în pieptu-mi colonada.
Respiri milenii-n șoapte de femeie,
Până în cer miroase-al tău străfund,
Și mor, renasc și-n tine mă afund,
Cu tot cu taină-n rupta epopee.
Din gene îți răsar zâmbind doi îngeri,
Când seara lin coboară-n părul tău,
Și stele-așează-n litere înfrângeri
Ce se coboară în cântec, ca trofeu,
Pe bolta umezită, de-a tale atingeri,
Cu brațul tău de vise, imprimeu!
sonet de Aurel Petre (29 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele curgându-și apa vie,
Din șipote, scântei de feerie,
Aș împleti la gâtu-ți nestemate,
Iar din culori ce-n triluri se coboară,
Un pat aș ridica viselor tale
Cu așternut și perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeași Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte și mai bună.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee
vreau să trăiesc bine, să nu stau ca pe ace
să cuceresc stele, să iubesc mereu
să adun splendori, să fac tot ce-mi place
dar să nu îl întristez pe Dumnezeu.
adun amintiri departe de furtună
n-aș vrea să răvășească tezaurul meu
lumini îngerești pe tâmple cunună
să-mi dea strălucire să mă simt un zeu.
visele mă poartă pînă sus la soare
să topesc tristețea în brațele lui
să nu mă mai atingă urâte coșmare
el este miracol minunea cerului.
veșnicia să ating cu iubirea mare
cu arta vorbirii cu aripa cuvântului.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele curgându-și apa vie
Prin șipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,
Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aș împleti viselor tale
Cu așternut și perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeași Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte și mai bună.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee
urmez Calea Lactee să trec de genune
turmele de vise pasc pe pajiștea nopții
aspir cu nesaț stelară minune
schimbând în lumină sinistre concepții.
nu-i târziu să fiu val de lumină
să luminez pământul cu gândurile mele
iubirea divină o am în albumină
pacea cerească îmi cântă sub piele.
nu-i târziu să meșteresc poeme
le dau culorile din curcubeie
să dăinuie și dincolo de vreme
cu romantism năvalnic de femeie.
sunt epopeea ce se scurge din condeie
fiecare cuvânt o plângere încheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânța focului iubirii
(epopee)
Am pus cenușă peste
focul veșnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjește
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Și-mi spune,
printre dinții sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânța focului iubirii?
Cum vor mai știi
de acum oamenii
de această sămânță,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuință?
Bateți vânturi și spulberați cenușa,
Suflați tare, salvați sămânța,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea dragostei
Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.
Credința îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,
De unde își primește și izvorul,
Așa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Și-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.
Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reținut, din sfintele-ți cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot și eu
Să fiu, în viața asta, Dumezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jungla urbană
în jungla urbană mă simt încolțită
lei trufași se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.
mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viață curată epopee.
ador luminișul unde raze se joacă
printre flori și fluturi grațioși
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioși.
regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
și toamna va aduce brumă și promoroacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee de vis
(lui Alexandar)
nu știu ce a fost vis sau fantezie
cumva doi ochi căprui m-au fascinat
este minune rară o dragoste târzie
îmi umple sufletul cu suflul minunat.
de-aș putea opri cumva timpul în loc
să nu îi simt durerii gustul amărui
aș crede că deodată am avut noroc
să mă îndrăgostesc de ochii căprui.
în privirea blândă se joacă lumini
și eu mă aglindesc ca-ntr-o fântână
la cumpăna vieții vreau anii senini
să-mi fie alean să mă țînă de mână.
doi ochi angelici luminoși cristalini
pe dragostea lor m-au făcut stăpână.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!