Poezii despre egoism, pagina 2
Plânsul
Plângea un om.
Și m-am apropiat de el cu fularul la gât
cu urme de apă pe ochi
cu mâna împreunată de gură
De ce plângi omule? De ce?
L-am întrebat stupid și fără remușcare
din egoism
din silă și din nepăsare.
De tine plâng!
De tine!
Și mi-e frică
Să nu începi să plângi!
Și am fugit cât am putut de tare
râzând ca prostul la o arătare
și așezat pe stradă
rupt de fugă
am început să plâng
și lumea să îmi zică
De ce?
De ce plângi oare?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă!
foarte probabil nu din egoism
resimțeam eu senzația aceea
într-un fel sau altul
era primăvară!
îmi plăcea nebunește noaptea să contemplu
când străini oamenii se băgau înfrigurați sub așternuturi
neștiind dacă aveau să repete și mâine gestul acela
până la insomnie până la ridicarea subtilă din patul fantomatic
îmi plăcea
legănarea albă-catifelată a florilor de cireș ca niște soldați
pe timp de pace când liniștea împrăștie miros de scutec
și mângâie geamuri într-o desființare aparte a separării
era povestea fostului copil... poate!
și ziua!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intens... (O inima curata)
Cuvinte asternute pe hartie,
Cuvinte fara noima, fara sens
Compun divina melodie... a inimii...
Intens... intens bate si ea fara-ncetare,
neobosita si inflacarata,
intens iubeste fara de hotare
aceasta inima...
Curata... curata fara pata, fara indoiala,
fara minciuna, egoism si sila...
Vezi tu acum, Tu cititor de rele?
Asa iubeste-o inima umila.
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependent de egoism
Iubește-mă, suflet cald,
Atinge-mi interiorul,
Trezește în mine dorul...
Nu mă lăsa să mă scald
În ură și în minciună.
Trezește în mine dorul
De iubire și speranță.
Adu-mă din nou la viață,
Umple iar în mine golul,
Nu mă lăsa să mă pierd.
Oare, nu mă simți cum fierb,
În orbire și-n regrete?
Iubește-mă, iar, cu sete,
Lasă-mă să te absorb
Să redevin iarăși eu!
Dă-mi înapoi ce-i al meu,
Ceea ce-mi curge prin vene.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comertul Sufletului
Iubirea e o "treaba" intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.
Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista...
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.
Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.
poezie de Andreea Giosanu (1996)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesiguranța în mine
Crede, esența mea poate-i bizară
Sau poate nu sunt ca la carte,
Standarde șubrede, imagine neclară,
Tendințe aiuriste și deșarte.
Un egoism afurisit în sine,
Cerințe ce-mi impun decizii forte
Și toate le suport ca niște spine,
Un privilegiu invocat post mortem
Dar eu gândeam pe contre,
Că toate acestea eu le ocolesc,
Greșesc amarnic, sunt doar niște ponte
Îmi interzici umil să te iubesc...
Dar te iubesc puternic, fără șanse,
Mi-acopăr capul ca să nu mai vezi
Cum plâng în hohot, zici că nu-s speranțe
Iubirea sfântă să ți-o înviez...
poezie de Alexandru Scripcaru (3 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandru Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O notă de egoism
Iradiind speranțe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează ușor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viață izvor,
Fără gânduri de moarte.
Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelații, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriți și pulberi fine.
Podoabe pentru voi!
Coborând din înălțimile astrale,
Din Lebăda și până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situație mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În liniști abisale.
Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (25 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
Pentru că văd lumea otrăvită
de ipocrizie și de egoism brutal,
ar trebui să nu mai vorbesc
despre nuferii nefolositori, despre cuibul de vrabie
de sub streașina casei?
Pentru că am cincizeci și șase de ani
trebuie să iubesc, dacă chiar trebuie să iubesc,
numai idei nu oamenii,
ci idea de oameni?
Pentru că trebuie mult efort pentru a stabiliza
o lume ieșită din țâțâni,
trebuie ca omul să vadă numai un tovarăș de muncă
și niciodată un om?
Sunt mai multe înțelesuri decât cele
din cărțile despre economie,
iar o parte a celei mai rele mahala
este luna răsărind peste ea și
[...] Citește tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Joc de Don-Juan
Pășind inegalabil cu aer de amant,
Cu gust și cu măsură, de-a dreptul deprimant,
În urmă lasă sec, leșinuri provocate,
Femei ce, de-al său șarm, se lasă atacate.
El nu dorește amorul ce-n aer se zărește,
Scoțând fiori de gheață din suflete măiestre.
El caută pasiunea mereu mistuitoare.
Iubește, fată dragă, devino admiratoare!
Iubește al său suflet cuprins de egoism,
Căci merită băiatul. Iubește fără risc!
Și-ntr-un final, durerea se va trezi în tine,
Căci, fată dragă, el... se va iubi pe sine.
Vei deveni o fată ce pentru el a fost
Păcatul tinereții, joc aspru, ambițios.
Vei căuta iubirea în alt loc oprimant.
El continuând cu jocul. De-a dreptul deprimant.
poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Să fie oare o rugă către speranță, cer,
"A Dio" spus cu patos, cu suflet îndoit?
Sau e o-ncercare încă de-a înmuia un fier;
Chemare "ad io", ție, ce-ai vrea-o nesfârșit!?
Ori doar e un nume scurt de masculin iubit,
De cea ce-și plânge odor tânjit, într-o vocală;
Un "Adi... o" în suspin, iertare spus cerșit
Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!?
Este mai mult de-atât, e legământ curmat,
Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal;
"Adio" suferind și pedepsind păcat
Sau egoism, un dig, curmând retur de val!
O sabie-i, de-o parte lăsată ca să cadă
Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri!
Este ultimul spus, sfârșit de serenadă
Eliberând sau poate lăsând amor, să-l spânzuri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!